Vreau să vă dau câteva sfaturi cu privire la prezentarea lucrării de licenţă, chiar dacă sunt sigur că toţi colegii mei care coordonează au avut grijă să vă instruiască în această chestiune. Nu ştiu de ce cred că aţi avea nevoie de ele, dar şi dacă luaţi de aici o singură idee, tot vă îmbogăţiţi.
1. Faceţi prezentarea în PowerPoint. E cea mai bună idee. Cel mai bine e să fie pe un fond albastru închis cu litere albe boldate. Aşa se poate citi chiar dacă în sală e lumină. Literele să fie destul de mari să poată fi citite de la 10 metri.
2. Primul slide trebuie să conţină doar titlul, numele autorului şi al coordonatorului ştiinţific. Nu scrieţi nimic altceva, niciun fel de mulţumiri sau alte chestii. Nu se mai poartă nici motto-uri.
3. Al doilea slide e bine să cuprindă motivarea alegerii temei. Cuvintele scrise de voi şi “ceea ce vă mână-n luptă” sunt mai importante decat citatele sforăitoare, care poate au mai şi fost citite anterior de profesorii din comisie.
4. Al treilea poate să cuprindă ipoteza lucrării, scopul şi obiectivele cercetării, nu neapărat în ordinea asta. Dacă nu ştiţi ipoteza pe de rost, o puteţi scrie. Slide-urile nu trebuie să cuprindă mult text, scrieţi doar ideile principale ale capitolului pe care îl prezentaţi, pe care va trebui să le completaţi fără să citiţi de pe ecran. Cea mai proastă impresie posibilă o face cel care citeşte cuvânt cu cuvânt de pe ecran. Asta denotă lipsă de pregătire şi faptul că nu stăpâneşte prea bine subiectul. Deci pleacă din start cu handicap.
5. Următorul cuprinde capitolul “Material şi metode”, în care vorbiţi despre organizarea şi desfăşurarea cercetării. Unde, cand, cu cine aţi lucrat. Descrieţi grupul experimental şi eventual şi pe cel de control. Adică vorbiţi despre vârstă, eventualul grad al afecţiunii, sex, grad de activitate fizică sau orice alte criterii după care v-aţi selectat pacienţii.
6. Programul kinetic. Adică partea practică, deci ceea ce aţi făcut. Puteţi include şi nişte poze aici, dacă sunt făcute cu voi, nu copiate de pe nu ştiu unde. Descrieţi pe scurt câteva exerciţii mai reprezentative, eventual dozajul şi alte chestiuni care influenţează abordarea kinetică.
7. Al şaselea include capitolul “Analiza şi interpretarea rezultatelor”. Afişaţi şi atenţie, discutaţi(!) graficele şi tabelele prin care obiectivizaţi rezultatele. Puteţi avea mai multe slide-uri cu acest titlu, în funcţie de câte grafice vreţi să prezentaţi. Acestea rămân afişate numai cât timp le discutaţi.
8. Următorul reprezintă concluzii lucrării. Aici scrieţi dacă ipoteza a fost confirmată, dacă cercetarea a dat rezultate de care sunteţi mulţumiţi sau nu. Uneori cercetarea poate să nu dea rezultate şi acesta nu este neapărat un lucru rău. Aţi demonstrat că nu e aşa cum presupuneaţi. La concluzii puteţi trece şi eventuale propuneri în vederea îmbunătăţirii practicii domeniului.
9. Nu mai urmează nimic, e de prost-gust să scrieţi la final “Vă mulţumesc”. Puteţi s-o spuneţi pur şi simplu. E suficient.
Un alt pas important în pregătire este alcătuirea unei liste de posibile zece întrebări pe care vă puteţi imagina că vi le-ar pune cei din comisie, începând de la ce metode de kinetoterapie aţi folosit, până la cum îl cheamă pe pacientul nr 12. Aici ar fi bine să nu vă lipsească flerul. Evident, scrieţi într-un document special atât întrebările, cât şi răspunsurile. Apăraţi-vă ideile cu argumente, nu la modul emoţional sau absurd, arătaţi întotdeauna că acestea au fost rezultatele obţinute în felul în care aţi lucrat.
Repet, vorbiţi liber, nu citiţi. În paralel cu ideile principale vă puteţi extrage din lucrare, argumentele la acestea şi unele descrieri mai amănunţite, pe care le puteţi printa sub titlurile “Slide-ul numărul 1″, “Slide-ul numărul 2″ şi aşa mai departe. Acest document separat cuprinde deci mai multă informaţie, de fapt totul despre fiecare slide. Citiţi de mai multe ori, până ajungeţi să jonglaţi cu ele. Şi în cazul ăsta putem spune că “Repetitio est mater studiorum”. Repetaţi în faţa calculatorului, citiţi în faţa oglinzii cu voce tare, sau folosiţi orice alte metode care credeţi că vi se potrivesc. Cu cât veţi repeta mai mult, cu atât veţi avea mai puţine emoţii când veţi susţine lucrarea.
Succesul vine NUMAI dacă ştii cum să-l chemi!
