primul anunt

Nu cred că mai există in lumea asta un alt dascăl care să fi ajutat atâta lume, cineva la care să te duci cu intrebarea si de la care să nu pleci fără răspuns, cineva care să nu facă diferenţe între cei care-i trec pragul, cineva care să fie mereu gata să ajute pe toată lumea şi care să însufleţească orice reuniune la care participă,  indiferent de auditoriu sau de meridian.

Dintre cele mai importante realizari ale dânsului in anii in care a fost si preşedinte al FRAK amintesc doar aderarea României la WCPT in 1999, la congresul de la Yokohama, de asemenea implicarea in proiectele THENAPA 1 şi 2, un meeting THENAPA fiind organizat in 2005 şi la Băile Felix.

Cred că aş putea scrie foarte mult, dar mă opresc aici şi vreau să-i mulţumesc pentru tot mentorului meu şi celui de la care am invăţat atat de multe lucruri.

Să trăiţi 100 de ani, domnule profesor, să vă bucuraţi de pensie şi să continuaţi să-i inspiraţi pe ceilalţi aşa cum aţi făcut mereu.

Mă bucur că intraţi din când în când pe această modestă pagină şi sper să reuşesc mereu să vă uimesc cu câte ceva şi să fiu la înălţimea aşteptărilor voastre!

In bocca al lupo, deci!

http://www.home-coach.com/massage_shiatsu.php

http://www.physiorama.com/annonces/offres_salaries.html

De citit: Arrangement_en_vue_de_la_reconnaissance_mutuelle_des_qualifications_professionnelles

http://www.rue89.com/2009/12/02/pierre-kine-a-la-guadeloupe-jusqua-6500-euros-par-mois-128289.

Cei care nu vorbesc/citesc franceza pot folosi un program de traducere, articolul este cel puţin interesant.

Şi încă ceva: http://www.kineguadeloupe.com/

La mulţi ani şi numai bucurii!

http://www.sportsinjuryclinic.net/

Mie îmi place. Alte păreri? Să nu uităm că poate nu e neapărat pentru specialiști…

Domnule conf. univ. dr. Pasztai, ce ziceţi?

Interviul realizat de dl. Marco Musorofitti (din păcate deocamdată numai pentru cunoscătorii limbii italiene): http://www.albofisioterapisti.com/intervista-cosimo_bruno.html

Pe aceeaşi pagină puteţi afla foarte multe lucruri interesante.

Cosimo Bruno este un kinetoterapeut italian, globe trotter, iniţiator in McKenzie şi Kinesio Taping (în 2005 am făcut un curs cu el la Băile Felix) şi nu numai, de asemenea un mare prieten al kinetoterapeuţilor români. El este cel care, alături de dl. prof. univ. dr. Vasile Marcu, a dus steagul României la Yokohama, în 1999,  când federaţia noastră a fost primită în WCPT.

Iată o fotografie de atunci:

1. Pentru început, spune-ne câte ceva despre tine, evident, ne interesează şi studiile.

Ma numesc Sebastian Miron, nascut in 17-08-1982 in Caransebes, jud. Caras-Severin. Am terminat Facultatea de Fizio-Kinetoterapie din cadrul Universitatii de Medicina si Farmacie “Victor Babes” Timisoara, promotia 2007.  Am prins vremurile cand se intra foarte greu si se faceau 5 ani de facultate.

1. Unde ai lucrat in Romania, ce perioadă şi cu ce tip de cazuri?

Din octombrie 2007 pana in ianuarie 2008 am fost in Germania, la sora mea, unde am incercat sa fac ceva practica gratuita…fara succes. Apoi am incercat sa caut de lucru, cam in orice domeniu…usi trantite in nas. Nu am apucat sa profesez in Romania.

1. Ce te-a determinat să pleci chiar in Danemarca?

Care au fost criteriile după care ai selectat această ţară?   Nu m-a determinat nimic special sa plec in Danemarca. Fiind in Germania, deznadajduit, si comunicand cu un fizioterapeut din Iasi, care plecase in vara respectiva in Danemarca, am hotarat sa caut si eu pe portalul Eures, job-uri in Nordul Europei. Am gasit si sunat la peste 20-30 de oferte din Danemarca si Norvegia cu simpla intrebare: “Do you accept physiotherapists from the European Union?”. La cei care raspunsul a fost da(si nu au fost neaparat putine) am trimis un CV in format european. In acelasi timp am trimis la autoritatile medicale ale acelor tari actele pentru recunoastere. Am primit confirmare pe mail ca actele au fost primite si sunt analizate. Am parasit Germania in ianuarie 2008, intorcandu-ma in Romania si locuind la parinti, asteptand raspunsuri. A sosit un raspuns din Danemarca, de la jobul unde sunt si acum, ca ar avea nevoie mare de mine, dar am nevoie de autorizatie. Am sunat la autoritatile daneze si am presat putin, spunand ca gasisem un job si ca asteapta autorizatia. Datorita faptului ca la noi la facultate nu se elibereaza diplomele si suplimentele decat dupa 6 luni, am fost in stare sa trimit respectivele acte abia in martie 2008. In mai, am primit recunoasterea studiilor si autorizatia de fizioterapeut danez. La 1 saptamana eram pe avion spre Danemarca, pentru interviu…totul fiind platit de spital. La 3 zile m-am intors in Romania cu job-ul “luat”…iar la o saptamana dupa aia m-am mutat in Danemarca. Am fost 3 luni la scoala de daneza 25 de ore pe saptamana, iar apoi am inceput sa lucrez in spital.

4. Cum consideri kinetoterapia din Danemarca faţă de cea de la noi? Nivele de pregătire, nivel de implicare, cum este privit la ei kinetoterapeutul? Cu ce tipuri de afecţiuni lucrezi in prezent?

Kinetoterapia in Danemarca, cel putin cea din fazele acute, este bazata pe eficienta. Exercitii simple, usor de explicat si inteles, pe care pacientul sa le “ia” cu el acasa si sa isi continue tratamentul. Ca si nivel de pregatire sunt foarte pragmatici si , din nou, eficienti fara a pierde din raza de actiune complexitatea pacientului. Un specialist pe genunchi nu se va uita niciodata “doar” la genunchi. Pregatirea practica in timpul educatiei este la un nivel extrem de important, cel mai lung stagiu al studentilor (cel din ultimul an) fiind de 10 saptamani. Scoala sau colegiul de kineto dureaza 3 ani jumate. Avem maxim 4 studenti la fiecare profesor clinic din spital, care nu lucreaza cu altceva decat cu studentii. Kinetoterapeutul este privit cu respect deosebit, deoarece in Danemarca este o dezvoltata cultura a sportului si antrenamentului fizic si importanta acestuia in reabilitare.

5. Dar şcoala de kinetoterapie?

Detalii prea multe nu stiu, dureaza 3 ani si jumatate, cum am scris si mai sus, au practici scurte la inceputul scolii, si practici lungi de 8-10 saptamani in anii terminali, unde intalnesc absolut toate tipurile de pacienti si clienti.

6. Cum ti-ai echivalat studiile ? Cat a durat, de ce acte ai avut nevoie? Ai dat examene in plus sau ai făcut stagii obligatorii?

www.iu.dk este site-ul unde se gasesc mai multe detalii pentru echivalare. Nu am dat examene extra si nici stagii obligatorii. M-am dus benevol impreuna cu unii din colegii mei, in 10 zile de weekend pentru a ma simti pregatit sa fac si eu garzi de weekend. Nu a fost nimic impus, dar a fost un gest foarte bine privit. Vreau sa spun ca in perioara in care am plecat eu, tocmai s-a facut o reforma a sanatatii, care a permis infiintarea unor centre de recuperare ce apartin de comunitate, iar cei mai multi dintre kinetoterapeutii din spitale si-au parasit job-urile, pentru a lucra in acele centre. Daca in 2008 la interviuri timp de 6 luni se prezenta un kinetoterapeut, acum la 1 interviu se prezinta 20. Job-urile din momentul asta sunt in majoritate pe durata determinata. Ma gandesc ca acest lucru a inlesnit venirea mea in Danemarca. Acum totul e criza si economisire de bani.

8. Ai făcut vreun curs de perfecţionare acolo? Kinesio Taping, McKenzie, Bobath, etc?

Am facut diferite cursuri gratuite de ortopedie: sold, genunchi, amputatii de 2-3 zile fiecare. Mai recent, lucrand pe medicina interna, am facut un curs de specializare cardio-vasculara de 1 saptamana, si diferite seminarii de cardio si pulmonar. In 2009 am participat la festivalul national de kinetoterapie care se tine o data la 3 ani unde am putut participa la diferite prezentari, dezbateri de cazuri si noi studii evidentiate in lume si in DK. McKenzie lombar ma gandesc sa il incep anul asta…daca mai apuc.

8. Cum se lucrează in Danemarca, cate ore, câţi pacienţi pe zi?

Un serviciu full- time in DK este de 37 de ore pe saptamana. Programul meu incepe la 8 (luni si miercuri am antrenament cardio in grup timp de o ora jumatate) , de la 9.45-10.00 e pauza de cafea, apoi pe sectie pana la 12, cand e pauza de masa 30 min. De la 12.30 la 13.30 documentarea muncii in jurnalele oficiale, iar pana la 15.30 ultimii pacienti de pe sectii. Zilnic am in jur de 10 pacienti, daca nu socotim grupele de cardiaci, iar in weekenduri intre 15-20 de pacienti.

9. Ce salariu are un kinetoterapeut danez? Sau poate stii şi cat au cei cu vechime, sau cum câstigă cei din sectorul privat faţă de cei din sectorul de stat?

Nu as vrea sa imi divulg salariul, insa dupa 10 ani de experienta si specializari se poate ajunge si la 3.500-4.000 de euro net. Salariul de baza al unui kinetoterapeut in Danemarca este in jur de 1.800 de euro net.  Diferentele intre sectorul privat si de stat, dupa plata tuturor taxelor nu sunt foarte mari. E greu sa te imbogatesti in Danemarca ) unde exista si impozitari de 60% pe venit.

10. De ce vrei sa te intorci in Romania?

Vreau sa ma intorc in Romania si sa fac o oarecare diferenta in domeniul asta. Suntem sincer foarte jos…cel putin in vestul tarii. Sa nu ne miram ca lumea ne numeste de multe ori maseuri, daca noi, de cele mai multe ori asta practicam. Vreau sa pun umarul la dezvoltarea kinetoterapiei in zona de vest a tarii, prin infiintarea propriului cabinet, unde sa practic ce am invatat de la danezi. Ma intereseaza sa schimb o mentalitate, sa dau importanta recuperarii medicale reale si nu celei facute de aparate. Vreau sa ofer sansa oamenilor sanatosi sa isi protejeze si sa investeasca in corpul lor atunci cand e tanar, nu la 55 de ani, dupa primul infarct miocardic. Daca voi avea cat de cat succes, voi promova sportul la varste fragede, cu ajutorul clientilor mei. Trebuie sa tragem un semnal de alarma pentru Romania. Suntem foarte nesanatosi fizic si psihic si acest lucru trebuie sa se schimbe. Partea pozitiva, mai ales pentru noi kinetoterapeutii, e ca potentialul este enorm. In final imi cer scuze pentru cantitatea de vorbe…din fericire am multe de zis si sper, si de aratat.

Sper şi eu, îţi mulţumim pentru interviu şi mult succes!!!