Prima pagină > KINETOTERAPIE > VOLUNTARII ŞI CIORBA DE BOLOVAN

VOLUNTARII ŞI CIORBA DE BOLOVAN


Nu demult, Fundaţia de Scleroză Multiplă din Oradea a rămas fără kinetoterapeuţi. Aş putea spune şi de ce, dar prefer să păstrez pentru mine lucrurile mai puţin frumoase pe care le fac unii semeni de-ai noştri care cred că sunt mai presus de ceilalţi prin simpla apartenenţă la un grup…

Despre oamenii de suflet vreau să vorbesc azi, despre cei care-şi rup din timpul lor pentru a-i ajuta pe alţii, pentru a învăţa să-i ajute mai apoi mereu pe cei cu probleme de sănătate. Adică despre şase oameni minunaţi pe care-i cunosc de puţină vreme, dar care m-au impresionat şi care au deja un viitor în această meserie: Irina, Moni, Ioana, Cristina, Laura şi Emanuel. Studenţi la kinetoterapie. Şase oameni care deşi sunt la început de drum au arătat voinţă, dorinţă şi putere. Pentru că asta e prima calitate a voluntarului. Puterea. Mulţi au inima bună şi vor să ajute, dar totul rămâne la nivel de intenţie, pentru că nu au şi puterea să se implice.  Totul e să vrei în prima fază, dar urmează ce-a de-a doua, să şi poţi. Ei vor. Ei pot. Ei se implică. Chiar dacă nu e deloc uşor. Chiar dacă nu sunt plătiţi pentru asta.  Ei vor fi mereu remarcaţi şi vor avea  mai multe satisfacţii profesionale. Probabil fără să-şi dea seama, au înţeles principiul „ciorbei de bolovan”. Cine l-a citit pe Voiculescu îşi aduce aminte despre ce-i vorba. Vă povestesc pe scurt, sper, fără să vă plictisesc. Un drumeţ oarecare trecea printr-un sat cu oameni foarte săraci şi s-a oprit în bătătura celei mai sărace familii. Văzându-i tare flămânzi, l-a rugat pe unul dintre băieţi să-i aducă un ceaun mare şi un bolovan alb, mare şi ăsta, pe care să-l pună la fiert. I-a spus că va mânca cea mai bună ciorbă din viaţa lui, ciorba de bolovan. Bineînţeles că băiatul a bătut toba şi odată cu piatra au apărut o mulţime de curioşi în curtea lui, să vadă ce-i cu ciorba aia de bolovan. Drumeţul a făcut focul, a pus apă în ceaun şi a pus apoi bolovanul la fiert. Toţi aşteptau o minune, fiecare voia să mănânce din deja celebra ciorbă. Străinul l-a rugat pe copil să aducă puţină slănină, din pod, de pe grinda din stânga. Mirat (de unde să ştie cineva ce aveau ei în pod???) acesta a adus slănina. O vecină a adus nişte ceapă, un altul pătrunjel, altul (căruia i s-a spus exact de unde să-l ia) a adus un ciolan şi aşa mai departe. Până la urmă au adus cu toţii câte ceva de pus în ciorbă. Povestea e mai lungă şi mult mai interesantă, ideea de bază însă este că au ajuns să se sature toţi cei care flămânzeau şi care veniseră acolo în speranţa că vor mânca o ciorbă bună gratis; n-a fost chiar aşa, fiecare a pus câte ceva. Inutil să vă mai spun cine a fost Cel cu ideea ciorbei de bolovan. Dacă nu aţi citit povestea asta, căutaţi „Capul de Zimbru” a lui Voiculescu. Încă ceva. Cred că mulţi dintre cei care citesc acum n-au văzut filme indiene, însă îmi permit să citez o replică (dacă-mi permiteţi) din Vagabondul: „Ştiţi care-i cea mai mare racilă a lumii noastre? Săracii i-au dat uitării pe săraci”. Dar eu sunt optimist, sper să ne revenim. Până atunci mulţumiri celor al căror suflet e deschis şi la suferinţele altor oameni. Respect.

Anunțuri
Categorii:KINETOTERAPIE
  1. Ionel Scrofan
    29 Martie, 2008 la 12:19 pm

    Frumoasa pilda ! Bravo celor care cred si pot sa fie oameni buni intr-o lume nu tocmai buna !

  2. seti
    30 Martie, 2008 la 1:28 pm

    Saracia sau bogatia e in noi.Numai cuvinte de lauda celor bogati!Mai ales cand pot si vor sa daruiasca.

  3. Valentin
    30 Martie, 2008 la 4:52 pm

    Celor bogaţi? Interesantă idee. Sunt de acord numai dacă te referi la cei care s-au îmbogăţit cinstit. Însă de ăştia nu avem prea mulţi. Şi oricum, pentru ei, cuvintele „vreau” şi „pot” au alte conotaţii. Părerea mea e că cei care nu sunt bogaţi trebuie să-i ajute pe cei care nu sunt nici ei bogaţi. Asta spunea şi Raj Kapoor, nu?

  4. seti
    30 Martie, 2008 la 5:06 pm

    Ma refeream la bogatia interioara.Asta era conotatia in text.E ra o metafora.Unele cuvinte pot avea mai multe acceptiuni.

  5. laura
    13 Iulie, 2008 la 2:03 pm

    Tot respectul meu pentru dvs.,sunteti o persoana speciala prin ceea ce faceti!Pacat ca multi colegi de ai mei nu stiu ce inseamna a darui fara sa astepti ceva in schimb….a face o bucurie,a aduce un zambet pe fata cuiva,a-i da speranta fara sa te gandesti la rasplata…..

  6. Valentin
    15 Iulie, 2008 la 10:07 am

    Mulţumesc, Laura. Mulţi colegii despre care vorbeşti nu vor şti poate niciodată ce înseamnă să dai fără să aştepţi nimic în schimb. Nu-i bai. Decât pentru ei. Şi pentru oamenii care le vor călca pragul.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: