Prima pagină > KINETOTERAPIE > VOLUNTARII ŞI CIORBA DE BOLOVAN

VOLUNTARII ŞI CIORBA DE BOLOVAN


Nu demult, Fundaţia de Scleroză Multiplă din Oradea a rămas fără kinetoterapeuţi. Aş putea spune şi de ce, dar prefer să păstrez pentru mine lucrurile mai puţin frumoase pe care le fac unii semeni de-ai noştri care cred că sunt mai presus de ceilalţi prin simpla apartenenţă la un grup…

Despre oamenii de suflet vreau să vorbesc azi, despre cei care-şi rup din timpul lor pentru a-i ajuta pe alţii, pentru a învăţa să-i ajute mai apoi mereu pe cei cu probleme de sănătate. Adică despre şase oameni minunaţi pe care-i cunosc de puţină vreme, dar care m-au impresionat şi care au deja un viitor în această meserie: Irina, Moni, Ioana, Cristina, Laura şi Emanuel. Studenţi la kinetoterapie. Şase oameni care deşi sunt la început de drum au arătat voinţă, dorinţă şi putere. Pentru că asta e prima calitate a voluntarului. Puterea. Mulţi au inima bună şi vor să ajute, dar totul rămâne la nivel de intenţie, pentru că nu au şi puterea să se implice.  Totul e să vrei în prima fază, dar urmează ce-a de-a doua, să şi poţi. Ei vor. Ei pot. Ei se implică. Chiar dacă nu e deloc uşor. Chiar dacă nu sunt plătiţi pentru asta.  Ei vor fi mereu remarcaţi şi vor avea  mai multe satisfacţii profesionale. Probabil fără să-şi dea seama, au înţeles principiul „ciorbei de bolovan”. Cine l-a citit pe Voiculescu îşi aduce aminte despre ce-i vorba. Vă povestesc pe scurt, sper, fără să vă plictisesc. Un drumeţ oarecare trecea printr-un sat cu oameni foarte săraci şi s-a oprit în bătătura celei mai sărace familii. Văzându-i tare flămânzi, l-a rugat pe unul dintre băieţi să-i aducă un ceaun mare şi un bolovan alb, mare şi ăsta, pe care să-l pună la fiert. I-a spus că va mânca cea mai bună ciorbă din viaţa lui, ciorba de bolovan. Bineînţeles că băiatul a bătut toba şi odată cu piatra au apărut o mulţime de curioşi în curtea lui, să vadă ce-i cu ciorba aia de bolovan. Drumeţul a făcut focul, a pus apă în ceaun şi a pus apoi bolovanul la fiert. Toţi aşteptau o minune, fiecare voia să mănânce din deja celebra ciorbă. Străinul l-a rugat pe copil să aducă puţină slănină, din pod, de pe grinda din stânga. Mirat (de unde să ştie cineva ce aveau ei în pod???) acesta a adus slănina. O vecină a adus nişte ceapă, un altul pătrunjel, altul (căruia i s-a spus exact de unde să-l ia) a adus un ciolan şi aşa mai departe. Până la urmă au adus cu toţii câte ceva de pus în ciorbă. Povestea e mai lungă şi mult mai interesantă, ideea de bază însă este că au ajuns să se sature toţi cei care flămânzeau şi care veniseră acolo în speranţa că vor mânca o ciorbă bună gratis; n-a fost chiar aşa, fiecare a pus câte ceva. Inutil să vă mai spun cine a fost Cel cu ideea ciorbei de bolovan. Dacă nu aţi citit povestea asta, căutaţi „Capul de Zimbru” a lui Voiculescu. Încă ceva. Cred că mulţi dintre cei care citesc acum n-au văzut filme indiene, însă îmi permit să citez o replică (dacă-mi permiteţi) din Vagabondul: „Ştiţi care-i cea mai mare racilă a lumii noastre? Săracii i-au dat uitării pe săraci”. Dar eu sunt optimist, sper să ne revenim. Până atunci mulţumiri celor al căror suflet e deschis şi la suferinţele altor oameni. Respect.

Categorii:KINETOTERAPIE
  1. Ionel Scrofan
    29 Martie, 2008 la 12:19 pm

    Frumoasa pilda ! Bravo celor care cred si pot sa fie oameni buni intr-o lume nu tocmai buna !

  2. seti
    30 Martie, 2008 la 1:28 pm

    Saracia sau bogatia e in noi.Numai cuvinte de lauda celor bogati!Mai ales cand pot si vor sa daruiasca.

  3. Valentin
    30 Martie, 2008 la 4:52 pm

    Celor bogaţi? Interesantă idee. Sunt de acord numai dacă te referi la cei care s-au îmbogăţit cinstit. Însă de ăştia nu avem prea mulţi. Şi oricum, pentru ei, cuvintele „vreau” şi „pot” au alte conotaţii. Părerea mea e că cei care nu sunt bogaţi trebuie să-i ajute pe cei care nu sunt nici ei bogaţi. Asta spunea şi Raj Kapoor, nu?

  4. seti
    30 Martie, 2008 la 5:06 pm

    Ma refeream la bogatia interioara.Asta era conotatia in text.E ra o metafora.Unele cuvinte pot avea mai multe acceptiuni.

  5. laura
    13 Iulie, 2008 la 2:03 pm

    Tot respectul meu pentru dvs.,sunteti o persoana speciala prin ceea ce faceti!Pacat ca multi colegi de ai mei nu stiu ce inseamna a darui fara sa astepti ceva in schimb….a face o bucurie,a aduce un zambet pe fata cuiva,a-i da speranta fara sa te gandesti la rasplata…..

  6. Valentin
    15 Iulie, 2008 la 10:07 am

    Mulţumesc, Laura. Mulţi colegii despre care vorbeşti nu vor şti poate niciodată ce înseamnă să dai fără să aştepţi nimic în schimb. Nu-i bai. Decât pentru ei. Şi pentru oamenii care le vor călca pragul.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: