Prima pagină > KINETOTERAPIE > CÂTE TIPURI DE KINETOTERAPEUŢI EXISTĂ?

CÂTE TIPURI DE KINETOTERAPEUŢI EXISTĂ?


Unul/una dintre voi a căutat în Google folosind exact această expresie. Nu ştiu ce a vrut să afle, dar a fost un moment de inspiraţie. Sau cel puţin mie mi-a dat o idee. Hai să vedem, câte tipuri există? Şi în funcţie de ce evaluăm aceste tipuri? Accelerat (nu personal) împart kinetoterapeuţii în două tipuri, de succes şi fără succes. În mare, evident. Poate discutăm şi ce înseamnă succesul în meseria asta, pentru că pariez că sunt posibile foarte multe interpretări. Succes din care punct de vedere? Al eficacităţii tratamentului, al banilor câştigaţi, al cărţilor scrise? Comentarii aşteptăm. Cu nerăbdare.

Categorii:KINETOTERAPIE
  1. Corina Matei
    22 Aprilie, 2008 la 8:19 pm

    Delicat subiect Vali! Depinde de cine face această evaluare, de “primitor” sau poate “privitor?!?”. Cred cu tărie că succesul e dat în primul rând de eficacitatea tratamentului aplicat “primitorului”, adică pacientului. Dar cred că totodată depinde şi de branşa din care face parte kinetoterapeutul, adică, TEORETICIAN – caz în care succesul e dat de numărul cărţilor de valoare publicate sau PRACTICIAN. Şi aici e de discutat, cred că succesul e dat de lacrimile de mulţumire ale pacientului, de strângerea de mână puternică pe care ţi-o oferă, de întrebarea simplă “când mai veniţi să lucrăm?”, de mulţumirea lui şi finalitatea evidentă în recâştigarea independenţei sau independenţei parţiale în realizarea/atingerea diferitelor nevoi! E adevărat, această profesie e eminamente practică, dar cred că cele două se întrepătrund întotdeauna, adică o bună pregătire teoretică cu o “bună mână de lucru” Asta e părerea unei novice în ale kinetoterapiei. Să vedem cum se va schimba părerea peste ani în această direcţie.
    Toate cele bune!

  2. Valentin
    22 Aprilie, 2008 la 11:43 pm

    Sunt de acord cu ce spui. Strângerea de mână şi aşa mai departe, lacrimile, dorinţa de a mai colabora, încrederea…
    Dar n-ar trebui oare sa-i învăţăm să fie elitişti? Lucru care ar presupune in primul rând o pregatire corespunzătoare, care să includa cărţi motivaţionale, de psihologie, chiar şi puţină retorică, asta evident dincolo de stricta specialitate. Pentru că numai specialitatea, e clar deja, nu ajunge. Dacă nu te dai după pacienţi, dacă nu-i înţelegi şi nu reuşeşti să-i convingi, n-ai făcut nimic. Şi la acelaşi argument, există oameni care conving şi alţii care nu reuşesc s-o facă. Să nu mai vorbim de faptul că elitiştii sunt cei care câştigă mai bine. Prin elitişti nu înţeleg „cu nasul pe sus”, ci dacă vrei, hunteri de slujbe adevărate, bine plătite, cu concedii şi avantaje. Că toţi am vrea sau am fi vrut la un moment dat. Nu-i aşa? Subscrii?

  3. Corina Matei
    23 Aprilie, 2008 la 6:55 am

    Bineînţeles Vali, a fi un kinetoterapeut de succes include şi o pregătire/dezvoltare personală, în afara celei de specialitate. Sunt perfect de acord! Iar în legătură cu elitiştii e opţiunea ficăruia spre ce tinde, e adevărat ca pedagogi spre asta trebuie să-i îndreptăm. Şi legat de munca aleasă, bine platită, e iar cu „două tăişuri” (pentru mine!). E o lume materială cea în care trăim, e adevărat, banul parcă primează peste tot, valorile sunt apreciate mai mult pe baza contului din bancă?! Nu neg valoarea şi necesitatea banului (sunt femeie şi prin definiţie sunt o „cheltuitoare”), dar cred ca nu asta trebuie să motiveze în primul rând (jobul, cu o sumă considerabilă şi avantajele colaterale) ci VALOAREA/EFECTUL a ceea ce faci!! Deci, „e greu” să fii un bun kinetoterapeut, pregătit permanent, cu „garda sus”!E adevărat din nou că pentru a fi aşa e nevoie de cursuri de specialitate care costă vai mama lor pentru buzunarul nostru! Dar poţi face ce-ţi place şi să completezi cu ceva din altă parte. Nu e soluţia ideală, cred că dacă îţi şi place foarte mult ceea ce faci (motivaţia profesională) şi eşti şi plătit bine (motivaţia materială) „ţi-ai da şi sufletul pentru acel ceva”!!! Nu ştiu, e o idee!

  4. 29 Aprilie, 2008 la 12:42 pm

    Salut cu drag pe toti de pe acest blog.

    Da, Imi place !
    Sunteti fenomenali , sunteti si pe faza , sunteti fostii mei studenti , actuali colegi de renume si sigur promotorii kinetoterapiei indiferent de denumire ( familia de kineto, kinetoterapeut orchestra, fanatic- kineto, bla -bla kineto!! care sunt cel mai multi , sau money-kinetoterapeut , care va fi primul care cade din circuit !)
    Dupa parerea mea , de psiho-pedagog, sportiv, CFM-ist, ed fizicia, kinetoterapeut si in final master si doctor …., pot sa afirm ca pentru aceaasta profesie totusi trebuie sa ai un pic de inclinatie umana cu cultura generala dar si talent psiho- pedagogic !!
    Peste acesta se va cladii initierea in kinetoterapie , care a dat pana acum Studiile Universitare de 4 ani , si de acum cele de 3 + 2 master , .
    Insa partea practica , exersare si intelegerea corecta a problematicii complexe Neuro-mio-artro- kinetice se va cristaliza pe parcurs, cum ajungi sa ai cazuistica cu diagnostice corect stabilite , precoce, tratatemt la caz bine aplicat, consecventa si responsabilitate…etc
    De ce ?
    Pentru ca daca ajungi de ex. la un centru ca si Baile 1 Mai si apar cazuri ( in programul tau zilnic de 8 ore ) foarte grave la o anumita varsta ( 8-14 ani) cu ESI, AVC, TCC, distrofii musculare,para operate chirurgical, sau para toxinate botulinic sau altfel de cazuri inca neauzite in studentie esti cu mainile legate si vei avea numai insuccese la inceput de drum ( 1-3 1ani).
    Daca insa lucrezi si particular ( PFA) poti selecta la o adica cu cine sa te apuci si pe cine sa ai la inceput cazuistica . !( mai usor , mai precoce, mai rezolvabil si astfel vei fii si de succes )
    Multumirea , atat a pacientilor cat si a ta fata de ce ai facut trebuie sa apara sa inceapa succesul , sa se auda de tine sa fii recomandat etc.
    Un singur lucru insa cred ( tot o parere personala) orice daca copiezi si xeroxezi de la alt coleg e o greseala daca nu treci prin filtrul mintii si a teoreticului tau la diagnosticul dat !!!!
    Altfel vei fii o maimuta care imita gresit pe unu mai vechi si cu status in domeniu , care poate face chiar gresit sau incorect ceva ,
    Iar nu vei fii cu succes !
    Bine a-ti subliniat insa si voi ca din fericire aceasat profesie este cu doua taisuri practico – teoretica , sau dupa mine practica – teoretic0 – parctica din nou si multidisciplinara ( medicina- kinetoterapie-stiintele educatiei! OK
    In viitor si programele analitice si activitatile noastre trebuie sa oglindeasca aceste deziderate .
    Vali <TU stii ft bine , cum a-ti lucrat multi dintre voi cot la cot cu noi la Clinica din Felix sau la domiciliul meu cu pacientii nostrii .
    Concluzie
    Succes KInetoterapie , prin munca si cu studiu prin ( limbi, internet- on-line, reviste, bibliogarfie, conferinte, dialog, prezentari de cazuri, workshopuri, cursuri de perfectionare, intruniri de acest gen cu schimb de pareri )
    Cu drag Zoltan Pasztay

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: