Prima pagină > CĂRŢI INTERESANTE > PILDELE LUI SOLOMON

PILDELE LUI SOLOMON


Am avut perioade în care citeam în fiecare an Pildele lui Solomon, una din porţiunile mele preferate din Biblie. Şi poate una dintre cel mai utile. Citiţi-le şi voi, merită. Le puteţi descărca de aici: pildele-lui-solomon. N-ar fi rău nici să daţi un semn în legătură cu ceea ce credeţi despre ele.

  1. 5 Mai, 2008 la 9:47 pm

    Extraordinare si intotdeauna de actualitate ! Imi aduc aminte in facultate cum ma tot bateai la cap cu ele. Ma bucur ca le-ai pus pe net, cand am nevoie de ele…le am. Numai bine amigo !

  2. seti
    6 Mai, 2008 la 1:53 am

    Ce legatura poate avea kinetoterapia cu inteleptul Solomon?Acea legatura pe care o au toate profesiunile ce implica foarte mult relatia interumana, in special ajutorul ce trebuie oferit celor aflati in suferinta. Pana la urma, kinetoterapia este o stiinta dar si o arta, ce poate ameliora starea de sanatate a mai multor sisteme in acelasi timp(sistemul muscular,osos,circulator, nervos,etc). Nu e chiar o joaca sa te incumeti sa faci anumite manevre, care pot fi salvatoare sau dimpotriva(mai ales pe coloana vertebrala).
    Fiinta umana este extrem de complexa; este un produs bio-psiho-socio-cultural. Acest lucru il stia inca din vechime si inteleptul Solomon.El era rugat de contemporanii sai sa stabileasca de partea cui este adevarul; adica era un fel de judecator sau procuror…Era un om rabdator care asculta cu mare atentie punctul de vedere al fiecaruia, asculta(nu auzea) povestea celor adusi la judecata in fata lui. Apoi, fiind un fin cunoscator al naturii umane, dadea pseudo-verdicte si urmarea reactiile acestora pentru a putea fi sigur ca ofera o solutie corecta de rezolvare a problemei.
    Toate pildele din Biblie au rolul de a ne cizela,de a ne face mai buni, mai intelepti, mai morali.Din pacate nu reusim intotdeauna acest lucru. De multe ori suntem increzuti si ne consideram noi pe noi mai buni, mai intelepti,mai morali.Avem tendinta de a judeca fara sa cunoastem cu adevarat o situatie,un om, o problema…Ne grabim sa dam verdicte,sa punem etichete, stampile, chiar ne si aplecam sa luam piatra sau chiar ne scapa din mana spre celalalt.Ne consideram prietenii, dusmani iar dusmanii,prieteni.Probabil acesta e drumul spre inteleptire, spre cunosterea adevarului absolut. Nu suntem destul de pregatiti sa invatam din greselile altora sau poate nici din cele personale. Efectele actiunilor noastre nu se vad imediat si ,neintentionat,putem umili,rani,supara…
    In calitate de kinetoterapeuti, nu utati sa oferiti ajutorul neconditionat si imediat atunci cand vi se cere. Oricum va veni si rasplata.Stati cat mai mult in preajma celor de la care aveti ce invata, profitati maximal de fiintele speciale, acultati-i,cititi-le gandurile si nu in ultimul rand respectati-va pe voi insiva si pe toti(oamenii) si pe toate (lucrurile,vietatile) ce va inconjoara.

  3. Valentin
    6 Mai, 2008 la 2:15 am

    Seti, ca de obicei, dar parcă plus ceva. Excelent. Foarte frumos. Înălţător. Comentariu de nota 20. Cuvintele sunt sărace (ale mele). Vorbeşti (scrii) ca filozofii antici. Deosebit. Ai o profundă cunoaştere a lumii.

    Şi chestia cu procuror ori jude e interesantă. Deşi ar fi putut fi numai King, el era si jude. Sau poate că aşa era moda atunci. Am tradus acum 13 ani o carte despre el care m-a impresionat fantastic, vreo 7-8 ani am tot citit pildele alea. Cartea e un fel de poveste, dar ţi se face părul măciucă. Adică rău de tot pe gânduri te pune. Cred că eram mult mai înţelept în perioada aia. No kidding. N-a publicat-o nimeni, popii n-o aflară interesantă…

    Să-mi spui care sunt pildele tale favorite. Şi dacă le-ai citit de multe ori până acum.

  4. Corina Matei
    6 Mai, 2008 la 11:06 pm

    Foarte frumos Seti! Ce sa spun decat ca pildele lui Solomon (din cat am parcurs eu pana acum!) pot fi continuate/completate de comentariile tale! Superb…de fiecare data cand iti citesc gandurile expuse….

  5. seti
    7 Mai, 2008 la 2:58 pm

    Multumesc pentru aprecieri.Si eu va admir foarte mult.Ma bucur ca exista oameni care,in marea alergare, gasesc timp pentru a contempla ,,corola de minuni a lumii”.Gandurile pe care ni le impartasim unii altora nu sunt decat o reflectare a lumii in noi.
    In legatura cu Solomon,cel mai mult mi-a placut modul in care acesta a rezolvat disputa dintre doua femei care revendicau acelasi copil.Ca sa descopere adevarata mama,Inteleptul le propune sa taie copilul in doua.Mama impostoare e de acord,pe cand mama cea adevarata
    prefera sa renunte la copil decat sa-i provoace moartea.Solomon a poruncit atunci sa fie dat copilul mamei sale.El este considerat Inteleptul lumii vechi,iar Iisus,fiul lui Dumnezeu,este inteleptul, prorocul si marele preot al lumii noi,cea crestina.El ne-a dat ca invatatura pilde minunate, dupa care ar trebui sa ne ghidam inteaga existenta.Daca Iisus n-ar fi murit si inviat, zadarnica ar fi credinta noastra.

  6. seti
    9 Mai, 2008 la 10:48 am

    ,,Iar El nu ne spune.”…De ce exista oare, in fiecare dintre noi,acel sambure mic de indoiala cu privire la existenta Divinitatii?De ce ne macina zbuciumul launtric intre credinta si tagada? Si de ce nivelul framantarii creste proportional cu nivelul de inteligenta? Filozofii mari ai lumii au incercat dintotdeauna sa gaseasca taina fiintei umane,rostul ei pe pamant,de unde venim si incotro ne ducem,daca suntem predestinati sau ne alegem singuri soarta.Nimeni nu are un raspuns clar la aceste intrebari si cred ca asta-i farmecul…incertitudinea.Cat despre constiinta universala care guverneaza lumea,nu putem constata decat ca exista sau cel putin asta demonstreaza toate stiintele lumii.Fiecare lege,teorie din fizica, chimie, biologie, astronomie, argumenteaza complexitatea si perfectiunea macro si microsistemului in care traim.Constiinta umana si infinitul sunt iarasi argumente indubitabile.
    Singura problema e ca omul are libertatea de a alege.Uneori alege bine,alteori nu. De multe ori avem senzatia ca am ratat milimetric intalnirea cu adevaratul nostru destin,fie ca ne-am grabit,fie ca am intarziat putin.De multe ori ne gandim cum ar fi fost daca alegeam cealalta varianta, aducem argumente pro variantei alese si cautam toate dezavantajele celei lasate in urma, in incercarea de a ne consola ca am fost intelepti. Ni se pare ca altii sunt intotdeauna in locul potrivit,la momentul potivit iar noi ,nu. Sunt foarte multe situatii de acest gen pe parcursul intregii noastre existente sau cel putin eu asa cred. Si fiecare dintre noi are propria filozofie de viata.Ca sa-mi pot explica mai usor divinul, am ales axa numerelor. Oricine stie ca ea are un plus si un minus infinit si este impartita in doua jumatati egale de punctul 0.Daca asezam in acest punct fiinta umana si toate vietuitoarele,adica materia insufletita, iar spre minus infinit materia neinsufletita ,logic ,ca sa existe echilibru, spre plus infinit as pune sufletul pur, fara materie. Sigur ca fiinta umana accepta cu mai multa usurinta materia fara viata decat viata fara materie, pentru ca ea nu se lasa prada simturilor noastre. Suntem tentati sa credem in ceva palpabil,concret.
    Indiferent de cum interpretam lumea e bine sa vedem partea buna a lucrurilor sau partea plina a paharului. Retrospectiv vorbind ,nu pot decat sa multumesc Divinitatii pentu ca m-a lasat sa imi aleg parintii( si bine i-am ales), ca a lasat-o pe fetita mea sa ma aleaga pe mine (si bine m-a ales), ca oamenii pot sa rada, ca exista flori,pui ai tuturor vietuitoarelor,ca avem fructe,lapte si miere. Kwaheri

  7. seti
    9 Mai, 2008 la 10:56 am

    Din ale lui Maradona: ,,io centrez,io dau cu capul!” sau din ale lui Lapusneanu ,,daca voi nu scrieti, eu tot scriu”. In curand promit sa intru in vacanta.

  8. Valentin
    9 Mai, 2008 la 2:10 pm

    Seti, Aşa e. Dar am citit de trei ori ca să fiu sigur că am înţeles bine. Oricine ai fi, ne-ai touchat definitiv. Mai ai numai să ne spui cum ţi-ai ales părinţii, că pe asta n-o ştim (cel puţin eu). Cât despre Maradona, nu am înţeles right now unde baţi, dar să ştii că el nu prea dădea cu capul. Mai mult cu mâna. Era superjucător, i se spunea „Piticul de Aur”.

    Iar despre scris, ce sa zic, scrie numai cine vrea, important e ca cei care citesc să înveţe ceva de pe aici. Şi să mai scrie cine are câte ceva de spus. Aş vrea totuşi să scrie mai multă lume, dar ce să facem? Propune o soluţie. Kwaheri for now. N-o ştiam nici pe asta. Şi mi-ai adus aminte că trebuie să mai scriu ceva despre Alan. Povestea se va intitula „A.G şi egiptenii din Four Red”. Vine curând. Şi e interesantă. Kwaheri again.

  9. Corina Matei
    9 Mai, 2008 la 5:18 pm

    Seti, sunt din nou nevoita sa ma repet….deci gandurile tale pot fi o continuare a pildelor (si nu fac un compliment gratuit:-))! Voi cere ceva in schimb. Oricum incercarea de a comenta ceva la cele postate pare acum dificila pentru mine! Stii, dupa ce am citi (si cred ca voi reciti de multe ori de acum inainte!) m-am simtit ca atunci cand cineva cu dificultati de vorbire incerca sa vorbeasca, dar scoate doar niste sunete guturale, fara inteles. Asa raspundeau gandurile mele….
    Oricum superb din nou! Si de vei pleca in curand in vacanta nu uita de „Lapusneanu”!? Iar acum cererea, da-mi un indiciu de cum/ce trebuie facut (se pare ca la tine a functionat, stiu implica clar Divinitatea) dar „cum/unde” trebuie sa las un semn/indiciu/luminita sa am si eu sansa de a fi aleasa?!? E ceva de facut si mie imi scapa…….de ani! Si ma tot intreb ce?!? Daca se poate da-mi un indiciu, daca nu, asta e, aleg sa incerc sa descopar!

  10. Anonim
    9 Mai, 2008 la 5:43 pm

    E doar o idee de-a mea.Imi imaginez ca inainte de a ne naste,fiecare ne alegem drumul si ne promitem sa nu ne abatem de la el.Din pacate, uitam calea si ,n-o luam chiar pe aratura, dar nici departe nu suntem.(nu vreau sa generalizez;cativa uitam calea…). Nu stiam ca e permis in meci sa dai cu mana,dar daca asa spuneti,asa o fi. Mzuri sana!

  11. seti
    12 Mai, 2008 la 12:49 am

    ,,Si care Ai venit sa ne mantuiesti pe noi pacatosii, intre care cel dintai sunt eu.”
    De multe ori in viata traim sentimentul de deja-vu,intalnim fiinte care ni se par familiare,cu care intram in consonanta cognitiva, in preajma carora timpul se comprima, adica se scurge prea repede, si care ne umple de energie pozitiva.Aurele noastre sunt purtatoare de informatii, simtim ca prezenta unor persoane ne face bine si a altora nu.Nu putem insa argumenta intotdeauna de ce ni se intampla acest lucru.Banuiesc ca undeva pe parcursul filogenezei si ontogenezei,ni s-au atrofiat capacitatile extrasenzoriale,de decodificare a aurei, dar tot am ramas cu ceva… E un obicei stravechi, acela de a ne imbratisa atunci cand ne intalnim sau ne despartim de cineva; e ca o „baie” energetica aceasta imbratisare, mai ales daca suntem in rezonanta perfecta cu persoana respectiva. In incercarea de a explica aceste lucruri,mi-am dat frau liber imaginatiei…
    Inainte de a ne naste, situati fiind spatial si temporal undeva in zona lui + infinit, traim in caste, grupuri sau semintii de suflete, dar toate egale si la fel de valoroase in fata lui Dumnezeu. Suntem doar lumina pura, energie, vibratie, aura. Si fiind satui de nemurire, cerem sa ne nastem, promitand ca vom ramane buni, drepti,ca nu ne vom abate de pe calea cea adevarata, ca nu vom minti, insela, ucide , santaja, umili, judeca, sfida, lovi, supara, jigni, etc…Marea majoritate ne intrupam si avem sansa sa traim alaturi de cei din aceeasi casta, ne simtim in siguranta, iubiti, ocrotiti.
    Sunt insa si cativa care simt ca au evoluat comparativ cu casta lor, ca vor sa invete lucruri noi, sa treaca prin experiente noi si astfel sa ajunga la un ,,next level”,sa tinda spre desavarsire.Inainte de plecare isi iau ramas bun de la ai lor,isi promit ca pe pamant se vor cauta,se vor regasi, se vor recunoaste(dupa aura,trasaturi fizice si psihice, dupa mici detalii).Si se nasc cei care pornesc pe cont propriu intr-o alta semintie, cu care nu intra in rezonanta, au sentimentul de neapartenenta,nu au stare, nu isi gasesc locul…Cu toate acestea cresc intr-o zi cat altii in zece, muncesc enorm, castiga putin, trec prin multe incercari, intra din greseala si involuntar in combinatii si conspiratii,trec de la agonie la extaz, ca doar ,,Pe pamant avem de toate,/Si mai bune si mai rele/Bune,rele si-nchisori si libertate/ Si-a putea si nu se poate/Si noroi si stele”.
    Si cu toate acestea,cu aura bombardata,inconjurati de oameni care le sfideaza logica, ii irita,ii enerveaza,acesti oameni pierduti de casta lor reusesc sa-si faca o cariera, un rost, reusesc de unii singuri. Dar undeva,in sufletul lor trecut prin prea multe, simt un gol imens, o stare de singuratate absoluta, de tristete sfasietoare si se trezesc parca mereu ,,in the middle of nowhere”. Si chiar si asa ajung departe! Intr-adevar e o lupta viata lor si pentru asta nu putem decat sa-i admiram foarte mult…
    Povestea de mai sus e o fictiune. E o incercare si o viziune personala de a interpreta lumea.Orice asemanare cu oameni si fapte reale e pura intamplare.
    Doamna Corina, ma supraapreciati.Singura noastra sansa e sa ne gasim casta,sa o intregim,sa o adunam din toate colturile lumii,sa-i gasim pe acei oameni care gandesc si simt ca noi.Si cred ca acest lucru incepe sa se intample.Nu e un sentiment minunat sa stim ca putem comunica intre noi, chiar daca nu ne-am vazut?Ca ne preocupa aceleasi lucruri,ca avem aceleasi stari interioare…,,Primum vivere deinde filosofare” .Poate ca inca n-am trait destul ca sa putem filozofa,dar cu certitudine am trecut prin experiente care ne-au deschis ochii mintii.Si ,stati linistita…sunt prin preajma.

  12. Valentin
    12 Mai, 2008 la 1:15 am

    Interesantă povestea ta. Poate chiar sunt adevărate teoriile indiene. Deci aşa îţi alegi părinţii… Asta n-o cred. Nu cred că alegem nimic. Dar dacă nici nu venim de niciunde, nu mergem nicăieri şi vine o zi când suntem puşi în pământ şi totul ia sfârşit? Asta e o poveste cam tristă, dar din păcate cam singura realitate. Atunci ce facem? „Primum vivere, lasciare altri filosofare”. Doppo, quando sei vecchio „no regrets”. Deci, vivere! E anche piu bello di filosofare, ma non lo sanno tutti.

  13. Corina Matei
    12 Mai, 2008 la 7:21 am

    Probabil Seti ca „instrumentul meu de evaluare” da uneori eroare, dar crede-ma stiu ca nu e cazul in situatia de fata! Asa ca, accepta-mi „masuratoarea”! Interesanta si frumoasa evadarea ta in imaginar….asa parca capata sens mult mai multe (ca tot cautam mereu argumente palpabile si logice in tot ceea ce se intampla?!?). E asa cum spune si Einstein „Imaginaţia este totul. Este avanpremiera atracţiilor viitoare ale vieţii.” sau „Logica te va duce din punctul A in punctul B. Imaginatia te va duce oriunde vei vrea”. Asadar unii traiesc doar, altii filozofeaza mai mult…altii le imbina! Cred ca trebuie lasat fiecare sa-si gaseasca „calea”…

  14. Corina Matei
    12 Mai, 2008 la 9:36 am

    Si am uitat ceva Seti… „Am invatat sa respect misterul” sau „Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul”! Te rog asadar sa ma tutuiesti, pentru mine respectul nu se suprapune doar peste o formula de adresare… si in plus eu mi-am permis de la inceput sa fac asta, nestiind….

  15. seti
    12 Mai, 2008 la 7:15 pm

    Multumesc Corina.E exact asa cum spui.Ai o exprimare ,,fluida”,placuta cititorilor.Ne surprinzi placut de fiecare data.Filozofia nu e o stiinta exacta.E mai mult un exercitiu de imaginatie combinat cu trairi umane autentice.Mi-am amintit de reactia criticilor si a publicului la momentul aparitiei impresionismului si a fovismului.Van Gogh,Gauguin,Derain,Vlaminck,si-au permis sa redea lumea in culori si forme neobisnuite,socand contemporanii. Curentele anterioare din pictura incercau sa respecte riguros realitatea,dar nu au reusit sa transmita vibratii,stari interioare, la fel de bine. Cubismul(Picasso) a mers mai departe, abstractizand concretul.Nu poti transmite nimic daca nu ai experimentat anumite stari. Eu stiu ce inseamna sa fii inconjurat de oameni dar sa te simti singur,stiu ce-i curajul dar si lasitatea, stiu ce e bucuria dar si suferinta, stiu ce inseamna ,,arderea” ,,,starea de flux” in procesul creator. Fiecare om traieste,dar poate in grade diferite ca intensitate.Unii incearca sa patrunda tainele lumii,altii iau viata asa cum e, fara prea multe interpretari.Unii sunt pragmatici,altii mai putin…
    Avem loc toti pe pamantul asta, despre care se credea candva ca e plat.,,Eppur si muove”. Ce misca Pamantul si universul, ca oamenii sigur nu o fac.Iar daca omul este fiinta suprema in univers,atunci ar fi bine sa ne mutam.Repede.

  16. Corina Matei
    15 Mai, 2008 la 10:28 am

    …”SETI cerceteaza spatiul de ani intregi pentru cele mai simple si mai infime semnale extraterestre si nu a obtinut nimic inca…” Am gasit asta pe un site, intamplator (?!?)… si bineinteles ca mi-a atras foarte tare atentia! Sa fie vorba de acelasi SETI sau e vorba de un acronim care vine de la ceva ce eu nu stiu?!? Seti, dumireste-ma, ai astfel de procupari revelatoare???

  17. seti
    15 Mai, 2008 la 2:59 pm

    Pentru a stabili ca un semnal din spatiu provine de la o sursa inteligenta, acesta ar trebui sa contina informatie codata.Acesta ar fi un semn de inteligenta,CODUL. Pentru a produce informatie e nevoie de imaginatie;in cazul fiintei umane informatia este produsul proceselor cognitive superioare (gandire,imaginatie,limbaj,memorie), care ,impreuna cu inteligenta, valorifica informatiile,semnalele,primite din mediu( prin intermediul proceselor senzoriale). Sigur ca nu putem epuiza acum acest subiect.Oricum, o analiza simpla a analizatorilor(acele mecanisme care sunt raspunzatoare de creerea senzatiilor), ne poate uimi prin complexitate.
    Nasa,SETI,telescopul spatial Hubble,sunt in cautarea vietii extraterestre,dar deocamdata , singurul loc facut parca special pentru a sustine viata este Pamantul. Si pentru ca ET e plecat in vacanta intr-un univers paralel(potrivit teoriei lui Stephen Hawking, exista mai multe universuri paralele care coexista, sunt suprapuse), cercetatorii au trecut de la telescoape la microscoape si, surpriza!!! Molecula de ADN continuta in celulele fiecarei creaturi vii contine informatie foarte codata sub forma celui mai complicat sistem de limbaj din tot universul.
    DA,caut viata inteligenta si… am gasit-o!

  18. Anonim
    15 Mai, 2008 la 10:35 pm

    NASA, scuze…

  19. 10 Mai, 2009 la 10:08 pm

    a trecut un an….pildele lui Solomon ..capteaza in acelasi fel interesul senzitiv al fiecarui om ..daca Solomon ar fi contemporan cu noi ,ar judeca oare la fel realitatea ? adevarul ar avea acelasi sambure amarui?interesele si nevoile noastre l-ar pune pe acesta in dificultate ?filozofia vietii si a mortii este aceeasi.o prelungire nedefinita a neputintei de intelegere …o cautare febrila de a ne raspunde noua insine….Solomon poate,daca ar trai deodata cu noi,ca formator de constiinte,ne ar mai linisti putin cautarile, ar pansa putin ranile universale si ar gasi o judecata filozofica crizei mondiale…altfel noi ne tot repetam pe Pamant cautindu l pe Dumnezeu in noi insine ,deschizind usi cu incuietori cifrate,batind clopotele cerului ,culcindu ne sub geana lui Dumnezeu…gasind in odihna vesnica toate raspunsurile la intrebari pe care nu le am pus niciodata….sau poate …in fiecare clipa a existentei noastre.ALEA JACTA EST

  20. Valentin
    13 Mai, 2009 la 7:55 am

    „ALEA JACTA EST”? „QUOCUNQUE JECERIS STABIT” e răspunsul. Şi e cel al omului de acţiune, al celui ce-şi ia în mâini destinul. Însă urmaşii vikingilor nu se împiedică de tot felul de complicaţii filozofice. Ei o ştiu pe asta cu „Quocunque”. Îmi plac foarte mult oamenii ăştia.
    Fac multe lucruri posibile.
    Vă las să-i căutaţi singuri.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: