Prima pagină > ALAN GORDON POTTER, LIMBI STRĂINE > ÎNVĂŢAŢI (ÎNCĂ) O LIMBĂ STRĂINĂ

ÎNVĂŢAŢI (ÎNCĂ) O LIMBĂ STRĂINĂ


Aveţi deja o vârstă, poate 20, poate 40 de ani. Poate chiar mai bine. N-aţi avut ocazia şi vă spuneţi că nu are niciun rost să învăţaţi o limbă străină, poate credeţi că e greu, poate că sunt de vină şi „neuronii-oglindă”, care reflectă prea des tot ce spun ceilalţi. „Limbile străine se învaţă numai de mic”, „E prea greu”, „Chiar dacă mă apuc, nu voi avea cu cine să vorbesc”. Deja începeţi să crezi că nu mai puteţi, „ştii, nu e pentru mine”. Gata, frica şi-a făcut intrarea şi o cheamă şi pe vară-sa, inhibarea, care vine cu maşina cu vecinul ei, pesimismul, cel ce îl duce între timp la grădiniţă pe nepotul său, „Nu Pot”.  V-aţi gândit vreodată cât de des îl folosiţi pe acest teribil duşman care se numeşte „Nu Pot”? Oare chiar aşa să fie? Nici n-a fost, nici nu va fi. Situaţia de astăzi este însă altfel decât cea de până acum, chiar dacă formularea asta pare prea generală. Efectele globalizării ne cer să vorbim cel puţin o limbă străină. Pentru că altfel avem un handicap. Mare? Nu. Enorm. Foarte greu cuantificabil.

Ce facem ca să schimbăm ceva? Ne apucăm de treabă, ca să-l citez pe bunul meu prieten Alan G. Potter. Am scris în alte posturi despre el, nu revin, spun doar că m-a impresionat foarte mult când m-a anunţat pe un ton foarte serios că el se apucă de limba română. N-ar fi fost nimic dacă nu ar fi avut exact 71 de ani la acea dată. Şi dacă nu era britanic. M-am uitat în ochii lui de scoţian trăit în Africa şi mi-am dat seama că nu e o glumă. Deloc. A plecat şi când s-a întors  în România peste vreo 10 luni, vorbea româneşte. Cu accent englezesc. Fenomenală combinaţie, mai ales dacă e originală. Vorbea româneşte mai bine decât multă lume, vorbea destul de corect, scria aproape corect (greşeli facem cu toţii). Cum a ajuns la această performanţă? Prin muncă. La 71 de ani…

Învăţarea unei limbi străine nu e uşoară, mă refer aici la vorbit şi scris, nu la bâlbâieli manelistice învăţate la colţ de stradă sau pe şantier în alte ţări. Bâlbâielile sunt pentru cei care nu cer prea mult de la ei, pentru cei care îşi pot permite aşa ceva. Nu e uşor, însă dacă vă organizaţi, totul devine mult mai simplu. De ce aveţi nevoie? În primul rând de un curs special conceput pentru învăţarea limbii fără profesor. Apoi dicţionare. Nu de 15.000 de cuvinte. Paranteză, să vedeţi de ce. O  domnişoară doctor celebră în Oradea mi-a cerut la o şedinţă un dicţionar englez-român. Nefiind la mine acasă, i l-am dat pe primul care mi-a căzut în mână. Ghinion! L-a aruncat pe jos în mai puţin de o secundă, spunându-mi: „Vali, sper că nu e al tău. Cine are la vârsta asta (aveam vreo 29 de ani) dicţionare de 15.000 de cuvinte, nu are mai mult de 1000 de cuvinte în cap!” Am răsuflat uşurat, dicţionarul nu-mi aparţinea. Şi mai uşurat am răsuflat văzând că m-a crezut când am spus că nu era al meu. Deci, dicţionare, din limba străină în limba română şi invers. Nu-s chiar ieftine, dar până la urmă merită investiţia. Adică nu e cine ştie ce, renunţaţi la câteva seri în oraş. Aveţi acum dicţionare, aveţi cursul, mai e nevoie de un caiet sau de un calculator, la alegere. Urmează partea a doua, trebuie să anunţaţi cât mai mulţi prieteni că v-aţi apucat de învăţarea unei limbi străine. Cum adică? De ce oare? Pentru că entuziasmul este o stare de spirit destul de capricioasă, vine şi pleacă, aşa că dacă vă mai piere într-o zi, întrebările prietenilor cu privire la rezultatele demersului început s-ar putea să-l readucă. Doar aţi promis, nu? Şi nu vreţi să fiţi cunoscuţi pentru mulţimea de proiecte abandonate. Nu vă lăsaţi intimidaţi de „mai mult ca perfecţi”. Ăştia sunt în general oameni care au învăţat o limbă străină de mici, excelează oarecum şi vă lasă să vedeţi asta în fiecare clipă. Vă dau lecţii, vă corectează, luându-vă de sus: „Nu se poate, nici atâta nu ştiai?”. Ei s-ar putea să nu aibă alte calităţi şi până la urmă scopul vostru nu este analiza frazei, sau recenzia de carte, ci exprimarea fluentă, dacă se poate fără greşeli, citirea, înţelegerea şi traducerea unui text de specialitate. Şi nu uitaţi că fiecare are ritmul propriu, un anume talent pentru acest domeniu, disponibilităţi specifice de timp. Nu vă fixaţi obiective prea îndrăzneţe, dar nici nu trageţi de timp aiurea. Când învăţam limbi străine folosind tot ceea ce am menţionat mai sus, lucram uneori şi şase ore pe zi. Aproape zilnic. În mod normal, cu un curs bun, într-un an aţi putea ajunge la un nivel bun, sau chiar excelent, în funcţie de cât de mult vă implicaţi. Adică de minimum trei ori pe săptămână timp de două ore. Şi nu vă faceţi probleme cu cine o să vorbiţi. Dacă vă conectaţi la norul spiritual al celor care învaţă limbi străine, vor apărea şi cei cu care să puteţi vorbi. Unele statistici spun că numai 4% dintre oameni vorbesc 4 limbi străine. Pentru că numai 4 % au înţeles cât de important este acest lucru. De asemenea, numai 4% au muncit mai mult decât ceilalţi.

Începeţi, nu mai pierdeţi timpul! Gândiţi-vă cât aveţi de recuperat. Şi de câştigat. Veţi deveni alţi oameni, care vor vrea şi ei să devină alţi oameni, numai în sensul bun al cuvântului.

  1. irina
    8 Martie, 2009 la 5:44 pm

    dogru, bende boyle yaptim(adevarat, si eu asa am facut) am inceput cu doar patru cinci cuvinte pe zi sa invat o limba straina care nu este de circulatie internationala(ceea ce ma ambitionat si mai tare pentru ca nu o intelege multa lume:d). Am invatat doar petru a cunoaste o limba in plus si pentru ca sa-mi demonstrez ca sunt in stare sa invat singura o limba straina.
    Un sfat pentru colegii,prietenii si cei care ma mai cunosc sa incerce sa mai invete(asa creierul nu va „adormi”)ca cine stie pe unde ne va duce cararile vietii!
    iyi aksamlar!!!

  2. Valentin
    8 Martie, 2009 la 9:07 pm

    Bravo, bine ai făcut. E timpul să treci la germană sau franceză.

  3. irina
    9 Martie, 2009 la 5:23 pm

    multumesc….germana nu imi place..poate franceza:)

  4. 10 Martie, 2009 la 9:22 am

    Valentin abia acu am reusit sa citesc articolul. Stiu ca ai spus intr-un post anterior ca vei scrie un articol despre o limba straina (si simt in oarece masura ca imi e adresat si mie). Foarte bine facut articolul. Te face sa si simti ceea ce ai scris tu.Cu timpul ma voi apuca serios de franceza, chiar daca in liceu am cam sarit peste.

    Mult success in continuare😉

  5. 7 Mai, 2009 la 3:26 pm

    Sa sa inveti o limba straina, trebuie sa co-existe trei factori: Motivatie, Posibilitate, oportunitati de a folosi limba respectiva si Sa fii „:expus” mult la limba respectiva. Experienta mea si ca profesor privat si ca director de centru de limbi straine confirma acest fapt. Pe care, din pacate, multi profesori nu o cunosc. Si de aici provin multe esecuri.

  6. Valentin
    8 Mai, 2009 la 8:41 am

    Domnule Szabo, permiteti-mi să vă contrazic. Pentru a invăţa o limbă străină, nu trebuie decat sa vrei s-o faci. Poti invata singur, chiar daca nu la un nivel de analiza frazei, mai lent sau mai rapid, in functie de bruma de talent pe care o mostenesti de la cineva. Si nu stiu daca trebuie sa fii expus. Nu neapărat. Cand invatam eu spaniola si italiana cu cursurile de invatare fără profesor ale marelui Paul Teodorescu, nu eram expus la nicio limbă străină, nu cunoşteam niciun italian şi niciun spaniol. Şi lucram de multe ori câte şase ore pe zi. Rămân deci un mare admirator al factorului motivaţie. Dacă vrei, găseşti soluţii. Voi intra pe saitul dumneavoastră să văd despre ce e vorba. Mulţumim oricum pentru mesaj.

  7. R.
    8 Iulie, 2010 la 9:17 pm

    ce centre de limbi straine in oradea recomandati? si ce parere aveti despre a incepe sa inveti o limba straina urmand cursuri la aceste centre? multumesc.

  8. Valentin
    8 Iulie, 2010 la 10:11 pm

    Scumpule sau scumpo, mărturisesc cu plăcere că aştept de multă vreme întrebarea asta. Răspunsul meu este simplu de tot, nu recomand nimic, niciun centru. Sunt genul „exemplul personal”. Să vezi de ce… La şcoală am făcut engleză (8 ani) şi franceză (12 ani), iar italiană şi spaniolă am învăţat singur, fiecare proces durând circa 10 luni şi fiind o activitate extrem de serioasă. Când am dat examenele pentru certificate de traducător am luat cele mai bune note la limbile pe care le-am învăţat cu „Fără profesor” de Paul Teodorescu. Deci cu un profesor fantastic.
    Înainte de a merge la un centru care are orar, cerinţe de timp care poate nu ţi se potrivesc şi oameni care poate nu-ţi plac din 1000 de motive, mai bine încearcă „Învăţaţi franceza fără profesor” de Maria Brăescu, sau cursurile de spaniolă şi italiană ale lui Paul Teodorescu. Ăsta ar fi primul pas. Şi mai ales dacă eşti în vacanţă, gândeşte-te ce mişto ar fi să ajungi în toamnă „tunat” sau cu un „upgrade”, adică să ştii o limbă străină în plus. O limbă străină este un prieten care nu-ţi cere decât să mai citeşti câte ceva din când în când, un prieten care e mereu lângă tine, un mijloc de a te descurca în lumea de azi, un mijloc de a-i impresiona şi cuceri pe oameni. Nu pot uita niciodată expresiile oamenilor atunci când îşi dau seama că pot să trec cu uşurinţă din engleză în limba lor, uluiala, respectul, relaxarea, bucuria că au dat de unul pe care-l pot înţelege mai ulor, de unul cu care nu trebuie să se controleze atunci când vorbesc. Limbile străine vorbite bine îţi dau o strălucire de care aurul cel mai pur e foarte departe…

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: