Prima pagină > KINETOTERAPIE > A TRECUT UN AN

A TRECUT UN AN


A trecut un an de la trecerea în nefiinţă a celei care a fost colega şi prietena noastră, Corina Matei. Mulţi dintre cititorii acestui blog au cunoscut-o, alţii i-au putut citi doar comentariile. Eu nu pot să spun decât că a fost un om deosebit, o prietenă de nădejde şi o persoană care răspândea bucurie şi sărea în ajutorul oricui imediat ce era nevoie. Din păcate, cuvintele sunt prea sărace pentru a o descrie. O vom regreta mereu.

Dumnezeu s-o odihnească în pace.

Categorii:KINETOTERAPIE
  1. Csabi
    1 Mai, 2010 la 1:46 am

    Se spune că fiecare om poate fi înlocuit la un moment dat. Este o judecată greşită. Locul ei va rămâne mereu neocupat, liber şi de neînţeles. Ne compensăm cu gândul că a făcut parte din viaţa noastră, dar nu ne vindecăm astfel. Nu o vom uita!
    Dumnezeu s-o odihnească în pace.

  2. Valentin
    1 Mai, 2010 la 7:33 am

    Chiar că e greşită sau măcar incompletă formularea asta. Poate că fiecare poate fi înlocuit, dar niciodată cu aceleaşi rezultate. Îţi aminteşti că dacă-i cereai Corinei o carte îţi dădea zece cărţi, îţi aminteşti că se implica şi ea în acţiuni de voluntariat cum a fost cea de anul trecut cu pacienţii de la Fundaţia MS Bihor? A fost un om excepţional, a răspândit bucurie chiar şi când inima ei era poate plină de tristeţe.

  3. Csabi
    1 Mai, 2010 la 8:18 am

    Aşa este domnule profesor. Era un om special care a reprezentat un punct de reper în vieţile noastre. Tare mult i-a plăcut cartea cu „Şase pălării gânditoare” de la De Bono, din păcate n-am apucat să discutăm despre ea. Bunătatea ei era nemărginită. Apariţia ei aducea un aer de prospeţime, de voioşie.

  4. yloz
    1 Mai, 2010 la 8:18 pm

    Dragi stdenti , si pe acesta cale va invit sa luati parte la slujba de pomenire a Corinei M .
    pe care va tine colegul nostru Pavcotan Vasile .
    Revin cand stiu maimulte data fixata, si ora , locatia .!
    Dumnezeu s-o odihneasca in pace .
    Zoltan P.

  5. prof CACIULAN
    1 Mai, 2010 la 8:22 pm

    Pt aducere aminte,
    se spune ca disparem cu adevarat atunci cind ,ultima persoana care ne-a cunoscut a decis sa plece si ea ; pt ca asa se intimpla-venirea ca si plecarea noastra e legata de misiunea pe care trebuie sa o indeplinim…. si Corina atit a avut de indeplinit; ne-a invatat ce este iubirea,dorinta de a darui fara a astepta recompense,cum este sa fii senin si modest,cum este sa privesti cu ochii deschisi o lume care incepe sa-ti fie straina si ….la un moment dat sa pleci asa PUR si SIMPLU.
    daca cei care au cunoscut-o cu adevarat, mai au in minte crimpeie de imagine cu ea,daca studentii ei si-o amintesc cu drag,daca noi cei care am cunoscut-o mai mult sau mai putin ne-o amintim cu drag………si cu regret,inseamna ca ar trebui sa invatam ca:toti ajungem acolo,mai tirziu sau mai devreme,ca atit cit mai suntem ‘PE AICI’ ar trebui sa invatam ca nu e neaparat nevoie sa ne iubim,cie neaparat nevoie sa ne respectam!!!!

  6. seti
    3 Mai, 2010 la 10:37 pm

    Din pacate n-am cunoscut-o suficient pe Corina. Stiu doar ca-mi citea randurile ca pe niste revelatii, ca si cum as fi avut raspunsuri la misterele acestei lumi. Am intuit nevoia ei de certitudini, de adevaruri…Imi dadea dreptate intotdeauna si incerca sa lamureasca lumea ca rationamentul meu e corect. Cata nevoie avea de mine…cata nevoie avea de noi… De multe ori ne confruntam cu noi insine, e o lupta interioara intre eul real si cel ideal. Exista un echilibru fragil intre ceea ce dam si ceea ce primim. Poate Corina a dat prea mult si n-a primit suficient inapoi ca sa fie fericita.O vizualizez prizoniera intr-un labirint, intr-o cochilie de melc din care nu putea sa iasa. Si pentru ca n-am reusit sa-i intind o mana, sa o scot de pe drumul sufocant de ingust si ingrozitor de infundat, am sa consider acest moment al abandonului ei, ca pe un esec personal.

  7. Valentin
    4 Mai, 2010 la 4:55 am

    Nu o lua aşa… Cine ştie cum ar fi fost… Şi mai scrie-ne, ne place.

  8. 5 Mai, 2010 la 12:25 pm

    Dumnezeu sa o odihnească în pace!
    Seti, sigur nu e vina nimănui şi nu o lua ca pe „un eşec personal”. Ce ştiu sigur, în ceea ce te priveşte, e ca faptul ca-şi dorea nespus de mult sa ştie cine eşti şi sa te cunoască personal, nu doar din comentarii (pe care le savura citindu-le)… dar se pare ca nu a fost posibil.
    N-o sa te uitam niciodată Corina Matei.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: