Prima pagină > KINETOTERAPIE, LIMBI STRĂINE > INTERVIU CU ANITHA IABLONSCHI

INTERVIU CU ANITHA IABLONSCHI


Înainte de orice altceva, vreau să spun că Anitha a fost printre cei mai buni studenţi pe care eu şi colegii mei i-am pregătit vreodată. Sper să vă placă interviul.

1.     Pentru început, aşa cum obişnuiesc la interviuri, aş dori să ne spui câte ceva despre tine, deci un CV pe scurt, te rog.

    Studii

    2004-2008 – Universitatea din Oradea, Facultatea de Educatie Fizica si Sport, specializarea Kinetoterapie

     februarie-iunie 2007 – Universitatea de Tràs-os-Montes e Alto Duoro (Portugalia), bursa Erasmus

Experienţă profesională

     sept 2008-oct 2009: Kt in structura privata „AGI ITALIA” (utilizand metode orientale M-Test, MeridiLine si Cryoterapie si Kinesio-Taping). In timp ce am invatat metodele am obtinut echivalarea diplomei la Roma (examen scris si oral).

   ianuarie 2010-prezent: Kt la 2 centre semirezidentiale cu persoane purtatoare de handicap (part-time)

     septembrie 2010-prezent: Kt la Centro Giusti, centru privat (part-time)

Cunostinte lingvistice

     engleza – excelent             italiana – excelent

    franceza – mediu               portugheza – mediu                       spaniola – mediu

 2.     Cum de te-ai gândit să mergi în Italia?

                 Primul scop, a fost sa ies din tara, am realizat ca Italia ar fi tara cu mai multe sanse pentru mine. Cunosteam limba cat de cat si aveam niste cunostinte prin diferite regiuni ale tarii. Soarta a fost ca in anul II de facultate sa cunosc un kinetoterapeut italian prin domnul prof. Valentin Serac, care imi propusese un loc de munca indata ce terminam facultatea. Am facut facut schimb de adrese de mail si telefon, dar in timpul celorlalti 2 ani de facultate nu prea am tinut contact. Terminand facultatea  (iulie 2008) printr-o prietena am reusit sa ajung in Italia, dar inainte cu o luna am primit un telefon, de la acest kinetoterapeut italian, care imi propusese un loc de munca din septembrie langa Firenze.

 3.     Unde ai lucrat la început?

                Prin intermediul prietenei mele am obtinut un loc de munca de sezon (iulie-septembrie), in Cavalese (Trento), ca si barman intr-un local (restaurant cu self-service) in varf de munte (2300m). A fost o experienta foarte placuta, as putea-o numi vacanta…am cunoscut persoane foarte de treaba cu care sunt in legatura si in ziua de azi. Iar de castigat am castigat chiar  bine, asta pentru ca munca de sezon e mai bine platita, si datorita faptului ca ma aflam in nordul Italiei, cu cat cobori spre sud, salariile scad…dar nu neapărat si costurile vietii.

            Dupa aceasta…vacanta, in septembrie am plecat in Sesto Fiorentino (Firenze) unde sunt si in prezent. Am acceptat jobul oferit de catre kinetoterapeutul italian. Mi-a spus ca i-ar mai trebuit un alt kinetoterapeut, era important sa vorbeasca limba italiana si engleza. Si asa am ajuns aici impreuna cu Elena Constantin, colega de facultate.

            La inceput a fost totul roz si frumos, pana am ajuns si noi sa ne deschidem ochii, sa mai cunoastem lumea sa mai aflam cum stau situatiile in dreapta si in stanga…ca sa ne dam seama ca totusi situatia nu era precum parea. Seful acestui centru privat era un japonez (vorbea numai engleza), asociat cu kinetoterapeutul italian. Ca si angajate eram doar eu si cu Elena. Ei ne-au invatat metodele orientale cu care doreau ca noi sa lucram, si pe urma au cerut exclusivitate, adica puteam lucra numai cu aceste metode, chiar daca initial nu asa a fost acordul, doream si noi sa aplicam cunostintele valoroase invatate in facultate. Si cam de aici a inceput tot norocul sa devina o experienta urata. Pana am apelat la sindicalisti, care ne-au ajutat foarte mult cu putini bani, sau chiar deloc, ca am platit doar taxa ca sa facem parte din asociatie. Ca sa descoperim ca, contractul nu era de loc in regula, ne faceau sa lucram mai multe ore decat trebuia chiar daca erau putini pacienti (in medie 2 pe zi)…in restul timpului, compuneam manuale care in momentul de fata sunt material didactic fara ca nici macar sa avem macar mentionat numele pe ele (altceva ce nu era inclus in contract) atat in engleza cat si in italiana, cu metodele invatate, pt ca nu exista manual cu aceste metode…acest japonez ne traducea din niste carti cu mai multe poze decat scris…ca japonezii sunt foarte scurti la explicatii (sau cel putin asa mi-a lasat impresia), ei vad ca functioneaza si gata, sa ii intrebi cum, nu dau explicati. Iar ca sa precizez, acest japonez era manager, nu avea nici o pregatire in domeniu sanitar. Am tinut cursuri, eu si cu Elena la care am primit niste complimente ce ne-au mai indulcit situatia. Erau cursanti care au fost la curs si la cel care a inventat una din metode si au spus ca au ramas cu mult mai multe cunostinte dupa cursul predat de noi. Macar atata satisfactie am avut si noi, in perioadele nasoale…pentru ca nu se putea iesi din situatie de la o zi la alta. Ei ne aranjaseră cazarea… Deci, inainte sa plecam de acolo, a trebuit sa ne informam de cazare, alt job si asa mai departe. Nu ne-a fost usor, pentru ca ni s-a promis serviciu, noi am plecat de acolo…si pana la urma nu mai era valabila oferta respectivă. Si am ramas 3 luni de zile fara serviciu…pentru ca, precum se stie munca nu sta pe garduri, tara era in criza, ca si peste tot, a trebuit sa lucrez ca si ospatarita, era primul lucru ce am gasit, si mai aveam un pacient. Asa am dus-o din noiembrie pana in ianuarie.

            Aici se incheie experienta urata…dar dupa putin timp, acum privesc partea pozitiva, chiar daca nu am fost platite cum trebuia, chiar daca am suportat multe, am avut de invatat foarte multe, lucruri care astăzi mi-au deschis alte porti. A fost o experienta, poate necesara, o lectie de viata prin care toata lumea trece într-un fel sau altul.

 4.     Unde lucrezi în prezent?

              In prezent am 3 joburi. La unul lucrez de dimineata, la 2 centre semirezidentiale cu persoane purtatoare de handicap atat fizic cat si mental. E un serviciu care imi place mult, atat ca ambient, cat si colegi şi pacienti.

            La cel de-al doilea serviciu, am orar de dupa-amiaza, la un centru privat unde sunt pacienti cu afectiuni neurologice, paraplegie si tetraplegie in mare proportie. Lucrez’ cu o metoda numita RIC (Riabilitare intensiva continua). Aici pacientul intra dimineata la 9-10 si pleaca seara la 17-18.. dimineata se fac 3h ore de exercitii, iar dupa-amiaza 3h fisioterapie (electrostimulari, masaje…etc). E munca intensa pentru un pacient, si rezultate sunt. Sunt pacienti atat din alte tari cat si din alte continente ce vin aici la reabilitare (Brazilia, Franta, Portugalia, Turcia, Israel, etc).

            Iar cel de al treilea serviciu a inceput, de fapt, de la un curs. Am facut un curs, de BodyFly (disciplina holistica posturala), unde am ajuns pana la urma atat sa am clienti (lucrez cu un grup de 6 persoane), cat si sa predau la alti cursanti. Iar acum elaborez manualul pentru urmatori cursanti care vor sa devina teraputi sau instructori, depinde pe ce ramura merg. Aceasta il practic in weekenduri, deplasandu-ma in diferite orase din Italia (totul fiind pe cheltuiala asociatiei), poate in curand venim si in Romania, intentia există!

 5.     Vă aşteptăm cu mare interes. Spune-mi, te rog, cum ţi-ai echivalat studiile?

                Am sustinut un examen scris (grila) si unul oral la Roma. Dar pana sa ajung acolo, 2 luni de zile m-am plimbat cu actele, si am dat telefoanele ici si acolo, sa pot sa le obtin repede, pentru ca era posibilitatea de a da acest examen de 2 ori pe an. Iar de nu dadeam atunci, mai trebuia sa astept 6 luni si serviciul cu siguranta nu ma astepta.              Examenul nu a fost neaparat greu, dar tin sa precizez ca din cele 30 de intrebari mai mult de jumatate erau din electroterapie. Pentru ca in multe clinici de aici, din pacate asta se cere mai mult (electroterapie si masaj), mai putin exercitii. Iar partea orala, de fapt, a fost un pacient cu proteza de sold (majoritatea pe care se dadea examenul era cu proteza sold/genunchi sau amputati). Imi amintesc ca nu m-au lasat sa pun mana pe el…doar trebuia sa imi imaginez ce exercitii as putea sa-i dau si m-au intebat contraindicatiile. Cam in atat a constat examenul. Au si picat, dar putini. Mai erau si niste specimene care inainte sa intre in examen nu stiau care e adductia si abductia… si multe alte banalitati, însă şi aceia au trecut examenul.

          6.     Ce clienţi ai şi care sunt afecţiunile cel mai des întâlnite la locul tău de muncă?

           La primul serviciu (toti cu retard mintal grav sau mediu): tetrapareza spastica, hemiplegie, iar restul scolioze, cifoze, torticolis, obzitate. Din pacate, fiind vorba de persoane cu varste de la 35 pana la 60 de ani, care nu au facut niciodata kinetoterapie si lucrand o data pe saptamana cu fiecare (sunt 28 de pacienti) rezultatele nu sunt foarte multe si mari. Ldespre cei de la cel de-al doilea loc de muncă am vorbit mai sus, iar in particular am tot neuro ( hemi, scleroza multipla) si orto-trauma (ligamente, menisc –  ca tare se avanta la fotbal lumea pe aici).

 7.     Care crezi că e diferenţa între specialiştii italieni şi cei si români?

              Aici as avea multe diferenţe de menţionat, negative pentru italieni si pozitive pentru romani, dar am sa le generalizez. Cel mai deranjant e ca reusesc sa trateze vorbind, adica ca si cum i-ar convinge cu vorbele si nu cu facutul si reusesc…..nu stiu cum, dar eu la partea asta nu ma pricep. Poate asta ar putea fi o idee de o noua materie pentru Kt. Ce ziceti? Oricum in legatura cu asta, italienii rezolva multe, dar multe prin vorbit si orice stiu e o mare informatie chiar daca e una banala…dar o spun in felul ca si cum au descoperit cine stie ce sau ca stiu ceva extrem de pretios. Dar de aici am avea de luat invataminte, sa invatam sa ne valorizam ceea ce stim….eu acum am inceput sa invat, cand am avut ocazia sa vad ce stiu altii si sa fac comparatie cu cunostintele lor si ale mele.

            Alta e ca sunt putin cam smecheri, fac pe prostii ca nu stiu, ca sa te intrebe pe tine sa afle metode/exercitii noi, dar uneori chiar nu stiu, sau alteori e pentru ca ce stiu tin pentru ei…si mai afla si de la noi…noutati.

            Pe urma, cum am precizat si mai sus, folosesc mult eletroterapia si masajele. Si aici e idea ca kinetoterapie = masaj, nu numai in Romania…din pacate. Da face parte din bagajul nostru de cunostinte, dar nu inseamna totul. Baza e exercitiul fizic…asa se intampla uneori sa ma prezint ca fac terapie de „riabilitare” in loc de kinetoterapie, tocmai din motivul mentionat mai sus.

            Bineinteles ca nu toti sunt asa, dar as putea spune ca un mare procent dintre kinetoterapeuti se incadreaza in cele descrise mai sus.

 8.     Care ar fi bagajele (deci disciplinele pe care ar trebui să le ştie foarte bine) cu care un kinetoterapeut care termină la Oradea ar trebui să ajungă într-o ţară dezvoltată (de exemplu Italia) ca să aibă o şansă adevărată să găsească de lucru şi apoi să facă faţă tuturor situaţiilor?

                In primul rand cunoasterea limbii italiene este necesara, pentru ca nu prea vorbesc o alta limba straina, ba da, poate napoletana😉 pe care ei o numara printe limbi straine cunoscute, eheheh…. Aici ar fi baza pe neuro si orto-trauma in general (din cate am avut ocazia sa vad/aud). In rest cel mai important e sa stim sa apreciem si sa ne valorizam cunostintele.

 9.     Câte limbi străine cunoşteai când ai plecat şi cam la ce nivel? Ţi-a fost acest lucru de vreun ajutor, chiar merită să înveţi sau astea sunt doar vorbe în vânt? 

              Limbile straine pe care le vorbesc le-am scris in CV-ul de mai sus. Si da mi-a fost de ajutor. Engleza mi-a servit atat in primul serviciu cu japonezul, după cum si cam peste tot, nu numai la locul de muncă. In rest celelalte limbi le-am folosit la serviciul unde vin pacienti din tari diferite, am fost printre singurele (asta ca sa nu spun singura) care am reusit sa comunic cu toti pacienti si cu rudele lor. Ceea ce a fost important pentru Centru, deoarece ma solicitau des ca sa traduc anumite conversatii (vizite medicale…)😉. Bineinteles ca limbile straine cu cat le vorbesti mai des cu atat stii mai bine, si cu cat vorbesti mai rar le uiti mai repede…sau cunoscand mai multe poti face confuzie…dar sunt necesare…pentru ca oricum o data invatate nu se uita, trebuie numai repuse in practica putin si se reprinde repede.

 10.     Încă o chestiune la care poţi foarte bine să răspunzi. De ce ar merge cineva să lucreze în Italia în această perioadă de recesiune mondială?

                Pentru ca are mult mai multe sanse de a creste, atat profesional cat si personal. E un popor cu o mentalitate deschisa, si cu toate ca uneori par rasisti stiu sa aprecieze cand au ceva de valoare in fata. Daca nu o zic, o demonstreaza prin fapte si un mare respect fata de tine, uneori chiar  mai mare decat fata de proprii conationali.

 11.    Cum crezi că îi afectează criza pe colegii noştri din Italia? 

              Criza din pacate este peste tot, dar cel care doreste sa munceasca este ce! Ca in domeniu sau nu, asta incetul cu incetul fiecare face cum poate … important e sa vrei si să profiţi de toate oportunitatile care vin, nu se stie nicioadata unde te duc…

 Mulţumim frumos, Anitha, aşteptăm comentariile colegilor!

 

         

 

  1. Csabi
    23 Ianuarie, 2011 la 4:05 pm

    Felicitări pentru interviu! Ne bucurăm să cunoaştem încă un exemplu de urmat în viitor. Experienţa Anithei este o dovadă certă de reuşită şi o sursă de motivaţie pentru noi, cei care mai stăm în băncile facultăţii. Reţete nu există, însă putem observa anumite puncte comune în interviurile realizate de dumneavoastră: limbi străine (în mod deosebit a ţării unde munceşti), neurologie şi bineînţeles seriozitate, profesionalism, minte deschisă şi gândire pozitivă.
    Anitha, felicitări şi mult succes în viaţă, ai realizat un lucru foarte mare şi ai ajuns departe, s-o ţii tot aşa. Foştii tăi profesori de la kineto din Oradea sunt cu siguranţă mândri de tine, cum suntem şi noi. Bravo!

  2. yloz
    25 Ianuarie, 2011 la 11:40 pm

    Bravo Anitha , asa cum specifica Csabi , suntem mandrii de voi !
    Fam . Zoltan Pasztai

  3. Marianita
    27 Ianuarie, 2011 la 10:49 am

    Salutare tuturor, serus Anitha, ma bucur sa aud asemenea vesti depre tine, ma bucur ca esti ok, chiar ma intrebam, oare pe unde esti. Poate nu ma recunosti Marianita=Mari Foltic(Taut:)). Iti doresc multa bafta in continuare si mi-ar placea sa ne vedem cand mai treci prin oradea….te-am pupat, toate cele bune!!!!

  4. ktbyanka
    27 Ianuarie, 2011 la 1:18 pm

    Buna! si eu am terminat in 2010 la kinetoterapie, si vreau sa imi echivalez studiile. m-am uitat pe site-ul ministerului sanatatii din Italia dar nu am vazut sa se cerara si libera practica in Romania (poate nu am inteles) desi la noi in tara, pe pagina DSP-ul scrie. Imi poti spune ce documente ai trimis? si am observat ca ei nu au la profesii sanitare kinetoterapeuti, deci noi intram in categoria fizioterapeutilor, sau in ce categorie?
    Eu locuiesc intr-un sat pe langa Grosseto, daca nu cer prea mult mi-ar placea sa mai vorbim, eventual pe mail. Nu am nici un coleg sau cunostinta care sa ma lamureasca cum stau treburile aici. Oricum, interviul mi-a fost de un real folos. Multumesc!

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: