Prima pagină > ÎNCEPUTUL, KINETOTERAPIE, LIMBI STRĂINE > ZĂPEZILE DE ALTĂDATĂ CONTRA CEŢII DE ACUM

ZĂPEZILE DE ALTĂDATĂ CONTRA CEŢII DE ACUM


Aud şi văd mereu absolvenţi de-ai noştri nemulţumiţi. Cumplit de nemulţumiţi. DE TOT ŞI DE TOATE. De şcoală, de profesori, de sistem, de România, şamd. Ba mai şi stau de vorbă cu ei şi imi spun că acum 15 ani era mai bine pentru cine termina kinetoterapia.  „N-avem posturi, unde o să lucrăm? Ce ne facem?” Mai bine? Plictisindu-mă deja până peste cap subiectul, aprind lanterna, doar-doar s-o face lumină. Adică, dragii moşului, vreau să spun că voi n-aţi înţeles nimic. Chiar nimic… Adică nu ştiţi că aveţi una dintre cele mai bune meserii din lume? Încă nu ştiţi asta?

Ia să vedem cum stă de fapt treaba:

Am terminat facultatea  în 1996, la fel de plin de bani ca oricare absolvent, în sensul că aveam de un corn şi de o cană de lapte. Am fost prima promoţie şi puteam să-mi găsesc mult mai uşor de lucru în kineto. Am ales să rămân la catedră şi să lucrez part-time la Fundaţia de Scleroză Multiplă Bihor, deşi aş fi plecat cu dragă inimă în America. Şi pe jos sau cu bicicleta, atenţie, vorbesc foarte serios. Graniţele erau însă ca şi închise, pentru orice ţară era nevoie de viză, nu eram înca in WCPT, nimeni nu ştia de noi, diplomele se recunoşteau foarte greu şi puţini aveam puterea financiară de a emigra.

Concluzie: puteai lucra in Romania pe bani de nimic, îţi puteai lua două slujbe ca să-ţi iasă definitiv ochii din cap şi să-ţi încărunţească tâmplele mai iute. Eu aveam trei… NU puteai merge nicăieri la modul în care se pleacă acum. Plecările şi recunoaşterea erau mult mai dificile. Cei din generaţia mea ştiu foarte bine despre ce vorbesc şi nu ne referim aici la absolventii cu părinţi cu bani care puteau să-i trimită oricând oriunde, sau de cei cu rude în străinătate, ci despre noi, cei normali, studenţii din anii 90. Studenţii săraci care aveam ca singură şansă ţările arabe… Unii îşi amintesc, sper…

Generaţia 2010 nu mai are posturi garantate (în afară de cei cu pile, despre care nu vorbesc), DAR, ATENŢIE, poate pleca oriunde în lume. MUUUUULT MAI UŞOR!!!!! Cu o recunoastere a diplomei care poate dura intre 6 luni si un an, oricine poate lucra pe bani buni într-o altă ţară. Kinetoterapie. Dragi absolvenţi, înţelegeţi asta! Treziţi-vă! Puteţi pleca la muncă în străinătate, legal, puteţi fi apreciaţi şi plătiţi în funcţie de adevărata voastră valoare. Mai e cineva care n-a înţeles ? Dumnezeule, pentru ce am mai publicat interviul cu Anitha Iablonschi?

 Concluzie: ACUM E MULT MAI BINE PENTRU VOI. PUNCT. Dacă te urci în maşină azi, mâine sau poimâine eşti în Franţa. Prezinţi buletinul la frontieră, buletinul, nici măcar paşaportul… Ai actele recunoscute, mergi la interviuri. Între timp te angajezi undeva ca ospătăriţă sau ospătar, după caz.  Dacă nu aţi tăiat frunză la câini, ştiţi deja câteva limbi străine (am postat de nu ştiu câte ori acest lucru, dar nu prea am primit răspunsuri, semn că fu cam degeaba ce făcui, trist adevăr…), sau măcar două. Deci nu vă mai plângeţi! Nici nu vă imaginaţi ce era în sufletele altora pentru care acum doar 15 ani lumea era mult mai închisă. Spre deosebire de noi, viitorul vostru vostru e mai bun. Evident, dacă vă implicaţi şi luaţi taurul de coarne. Un sfat, a la Sven Hassel: OCUPAŢI PARISUL!!! Aici la noi nu vă aşteaptă mare lucru, doar muncă, salarii modeste, un al doilea job, frustrare, chirii mari, nu scriu mai mult…

Am avut vreo 5000 de vizite în 2 luni la postul cu prezentarea lucrării de licenţă. 5000 fără răspuns, nimeni nu a comentat nimic. Greu de crezut, dar totuşi adevărat… Măcar jumătate dintre cei cărora acele modeste indicaţii le-au fost de folos sunt rugaţi să comenteze pe tema exprimată aici pentru că aş vrea să ştiu dacă nu cumva tot ce spun eu e lipsit de valoare, golit de sens şi dacă nu cumva sunt din alt film şi nu prea mai am ce căuta pe aici.

Şi vreau să mai înţelegeţi ceva, blogul ăsta e pentru voi, nu pentru mine.

  1. Ala
    3 August, 2011 la 8:20 am

    „Unii isi amintesc” chiar foarte bine acele vremuri si iti citesc cu interes postarile.Lumea e interesata de acest blog chiar daca nu comenteaza.Dovada e numarul de vizitatori!Numai bine,Vali si… continua!

  2. Valentin
    3 August, 2011 la 8:34 am

    Şukran. What a pleasant surprise… Mersi mult. Ideea e că nu înţeleg neimplicarea asta…

  3. yloz
    7 August, 2011 la 8:06 am

    Viitorul tinerilor vazut de W S .arata asa deocamdata

    Poate sa te duci sa faci doar masaj , mai ai sansa , dar altfel mult mai greu !

    Tinerii au sanse mai mari sa-si gaseasca job in Romania decat in Spania sau Grecia

    Potrivit statisticilor INS, rata somajului conform metodologiei BIM a atins in iunie 7,5%, in crestere cu 0,1% fata de luna anterioara si cu 0,4% peste nivelul inregistrat in iunie 2010.

    Atat somajul din iunie prezentat de INS, cat si somajul pe categoria de varsta sub 25 de ani din raportul Eurostat plaseaza Romania printre statele UE care aparent nu stau atat de rau in privinta numarului de someri.

    Potrivit specialistilor din piata de recrutare consultati de Wall-Street.ro, criza este principala cauza a somajului in crestere in randul tinerilor.

    “Cresterea ratei somajului este in primul rand o consecinta a ingustarii pietei muncii. Numarul de posturi deschise in prezent sunt mai putine decat in urma cu trei ani cand criza se afla abia la inceput”, a declarat pentru Wall-Street.ro Monica Dona, PR manager la Lugera & Makler.

    Astfel, “ingustarea pietei muncii” i-a fortat pe multi tineri sa accepte colaborari part-time sau sub calificarea lor care nu le-au imbunatatit cunostintele si abilitatile in nici un fel.

    “Perspectivele pentru tinerii blocati in posturi fara perspectiva care nu le permit dezvoltarea profesionala si personala sunt practic limitate”, a adaugat Dona.

    Pe de alta parte, in procesul de integrare a tinerilor in piata muncii apare si problema pretentiilor ridicate si nejustificate pe care le au absolventii de facultate.

    Potrivit lui Nicolae Petre, director general al CBC Romania, un angajator are trei optiuni: sa ia pe cineva bine pregatit si sa il plateasca foarte bine, sa angajeze pe cineva cu un nivel mediu si bineinteles sa il plateasca tot mediu si in al treilea rand sa angajeze oameni fara experienta.

    “Daca vorbim despre cei fara experienta, au foarte mari pretentii. Spre exemplu, cineva vine cu o scoala la ASE si spune ca vrea sa castige 500-1000 de euro si vezi ca omul ala nu produce absolut nimic. Asta este motivul pentru care de regula acestia sunt si respinsi. Este un motiv pragmatic, generat de criza”, a spus pentru Wall-Street.ro Nicolae Petre.

    Statisticile arata totodata ca tinerii isi schimba cu mai multa usurinta locul de munca decat angajatii cu experienta care inclina mai degraba catre stabilitate, iar in acest context reticenta angajatorilor in a accepta persoane fara pic de experienta creste.

    “Angajatorii nu vor sa mai investeasca in oameni, in sensul ca tinerii pana ajung sa produca dureaza foarte mult, asa ca prefera sa ia un om deja format”, a mai spus directorul CBC Romania.

    Desi problema pretentiilor nejustificate ale tinerilor absolventi nu este noua, surprinzator criza nu a dus la o asezare a pietei, in sensul reducerii acestor cerinte din partea tinerilor pana la punctul in care sa intalneasca oferta angajatorilor, este de parere Daniela Necefor, general manager al companiei de executive search Total Business Solutions (TBS).

    “Practic, aceste cifre de somaj sunt o combinatie intre lipsa locurilor de munca, flexibilitatea tinerilor in a accepta orice job in aceasta perioada de criza si in unele cazuri flexibilitatea acestora din punct de vedere al salariului”, a explicat pentru Wall-Street.ro managerul TBS.

  4. Marianita
    9 Septembrie, 2011 la 7:50 pm

    Vali, ai foarte mare dreptate. Aici trebuie sa tragi „ca migu”, ca sa ai cat de cat, dar nu mai ai timp de nimic altceva, numai munca si iar munca, trec anii, tineretea….asta este, generatiile tinere ar trebui sa se gandeasca serios sa plece!!!!!!!!!!

  5. Valentin
    10 Septembrie, 2011 la 11:28 pm

    Aşa e, Marianita. Încă de multă vreme… Şi va mai dura… Dar mai scapă câte unul/una în Franţa, Italia, Canada, parcă să ne arate să se poate, că mai sunt speranţe…

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: