Arhiva

Archive for 4 august, 2011

CARTEA

4 august, 2011 47 comentarii

Bucureşti Dream Team au scris împreună o carte, una care însumeză ani de muncă, ani de experienţă, ani de sacrificii, ani de studiu, ani de succes, poate şi eşecuri, dar mai presus de orice, ani de lumină. Pentru că asta răspândesc cele două doamne. Las cartea să vorbească de la sine, eu vă spun doar gracias por existir. E o bucurie greu de descris să cunosc oameni ca dumneavoastră.Mă înclin.

Ataşez o imagine cu coperta şi sper să o pot răsfoi cât de curând.

Iată câteva gânduri de-ale autoarelor şi cuvântul înainte din partea doamnei prof. univ dr. Mariana Cordun.

Priviţi cu ochii minţii aceste întinderi nesfârşite de ape!  Încercaţi să simţiţi tumultul,  freamătul, frământările şi să înţelegeţi cât de greu este să trezim din adâncuri şi să modelăm prin exerciţiul fizic creierul uman, ca apoi El să fie capabil să comande şi să controleze normalitatea. Kinetoterapeutul specializat în dezvoltarea copilului, asemănător căutătorului de perle din adâncuri, va reuşi prin arta lui de a conduce mişcarea, să descopere posibilităţile copilului, să le aducă la lumină şi să le valorifice…. pentru mulţi, el este vrăjitorul care transformă neîncrederea în certitudine, tristeţea în bucurie şi visul în realitate. Fiţi, aşadar, din când în când, vrăjitorii profesiei voastre, deoarece numai aşa vom putea continua această misiune sacră a educării terapeutice.

Elena Căciulan &  Daniela Stanca

Prefaţă

            Infirmitatea motorie cerebrală, această tulburare a mişcării şi posturii însoţită adesea de o deficienţă intelectuală moderată s-a aflat întotdeauna în atenţia specialiştilor în încercarea de a stabili un diagnostic corect cât mai rapid şi a unei strategii terapeutice în măsură să confere subiecţilor o viaţă cât mai apropiată de normal.

            Se cunoaşte că terapiile uzuale sunt ineficiente în acest moment. Subiecţii pot progresa în controlul postural şi în menţinerea echilibrului exclusiv prin intervenţii kinetoterapeutice.

            Lucrarea de faţă evidenţiază tocmai rolul kinetoterapiei în recuperarea copiilor cu infirmitate motorie cerebrală. Experienţa D-nei prof. dr. kinetoterapeut Elena Căciulan, a cărei carieră profesională este emblematic legată de asistenţa kinetică de specialitate şi contribuţiile mai tinerei colaboratoare kinetoterapeut dr. Nicoleta Daniela Stanca aduc în prim planul cititorului noutăţi care se constituie în repere pentru specialiştii domeniului.

Astfel, tehnicile de decontracturare ale adductorilor şi ischiogambierilor reprezintă alternative viabile ale intervenţiilor chirurgicale, în timp ce decontracturările practicate sistematic la nivelul membrelor superioare conferă micuţilor pacienţi manualitatea apropiată de normal. Tehnica hrănirii şi a masajului facial la copiii cu IMC se alătură intervenţiilor terapeutice de pionierat găzduite în paginile acestei lucrări. Miile de ore petrecute în sala de kinetoterapie, confruntarea cu dificultăţile întâmpinate de pacienţi le-au determinat să găsească soluţii de limitare a infirmităţii şi prin confecţionarea unor ajutoare tehnice cum ar fi verticalizatorul, trotte-lapin-ul, ortezele.

Subliniez că aspectele de natură teoretică privind fundamentarea ştiinţifică şi evaluarea sunt bine realizate şi conferă lucrării echilibrul necesar aprofundării unei patologii a cărei recuperare cere răbdare, perseverenţă şi cunoştinţe temeinice pe care autorii le dovedesc cu prisosinţă. 

Apreciez de asemenea accentul asupra muncii în echipă interdisciplinară,  în parteneriat cu părinţii, primii educatori ai copilului. Numai aceasta este în măsură să asigure pacienţilor autonomia maximă, care reprezintă obiectivul major al intervenţiei kinetoterapeutice.

O prefaţă poate recomanda cartea sau pe autorii ei. În situaţia de faţă îmi permit să le recomand în egală măsură pe amândouă.

În încheiere, felicit autorii şi îmi exprim speranţa că acestă lucrare va deschide drumul către noi apariţii editoriale aşteptate cu interes de studenţi, masteranzi, doctoranzi şi specialişti ai domeniului.

            3 mai 2011

Prof. Univ. Dr. Mariana Cordun

Cuvânt înainte 

Această carte apare în urma unei experienţe îndelungate în recuperarea  copilului cu disabilităţi neuromotorii şi reprezintă un „crâmpei din viaţa noastră”, o parte din suferinţa şi bucuria pacienţilor noştri care, alături de noi, au învăţat ce este răbdarea şi cât de important este rolul lor  în acest proces al reeducării terapeutice; este o carte care încearcă să vă aducă informaţii cât mai complete despre ce înseamnă abordarea copilului cu Paralizie cerebrală infantilă (PCI)/Infirmitate motorie cerebrală (IMC). 

Să tratezi această patologie înseamnă responsabilitate, curaj, dăruire, putere de muncă, forţa de a o lua de la capăt, de a executa mii şi mii de mişcări, pentru a învăţa copilul ce este „normalitatea”……… căci, este dificil să rămâi în lumea mirifică a acestora, deoarece este extrem de selectivă şi „nu poate primi pe oricine”, ci numai pe „cei dăruiţi”; ei vor avea de străbătut un drum lung,  care uneori poate părea fără sfârşit, iar tu, Kinetoterapeutul, vei fi alături de familia cuprinsă deseori de desnădejde, pentru a-i ajuta, încuraja şi sprijini să se ridice şi să meargă mai departe, pentru a câştiga această bătălie.

Calitatea educării terapeutice depinde de priceperea kinetoterapeutului, de precizia manevrelor, maniera cu care provoacă, facilitează şi controlează reacţiile copilului. O şedinţă de educare terapeutică trebuie să reprezinte expresia acestor alegeri şi integrarea în aceleaşi exerciţii atât a componentelor terapeutice, cât şi a celor educative.

Nu există program standard în recuperarea copiilor cu PC/IMC; de aceea este importantă determinarea pentru fiecare caz în parte, a tulburărilor prezente în disabilitatea globală şi apoi găsirea celor mai eficiente metode de tratament. Putem spune că abordarea copilului începe cu evaluarea şi se termină cu evaluarea.

Scopurile esenţiale vor fi utilizarea tuturor posibilităţilor de învăţare ale copilului în vederea obţinerii reacţiilor active de care acesta dispune, recunoaşterea incapacităţilor  şi prevenirea ”stării de saturaţie” care-l va face să regreseze.

Obiectivele pe care le vom fixa vor fi diferite de la caz la caz, dar toate vor avea ca finalitate autonomia maximă a pacientului.

Abordarea copilului cu disabilităţi neuromotorii, în toată complexitatea sa, managerierea unor programe de educare terapeutică pentru acasă, nu vor fi decât benefice pentru evoluţia acestuia.

Am avut şansa să participăm la multe congrese şi cursuri de formare profesională în străinătate, iar cunoştinţele acumulate ne-au permis să începem o muncă de pionierat în acest domeniu vast. Rezultatele nu au întârziat să apară.

Tehnicile de decontracturare pentru membrele inferioare şi superioare, apareiajul, tehnica hrănirii şi a masajului facial ne-au permis să intervenim cu responsabilitate  şi să fim deschizătoare de noi abordări în reeducarea copilului.  Folosirea constantă şi continuă a tehnicilor de decontracturare vă va ajuta să oferiţi copilului şansa evitării intervenţiilor chirurgicale, scutindu-l de suferinţă şi uneori de dezechilibre majore, iar sitemul naţional de sănătate de cheltuieli inutile; încercaţi să demonstraţi că intervenţia kinetoterapeutică reprezintă o variantă viabilă, necesară şi obligatorie pentru aceşti pacienţi, iar rezultatele vor fi incredibile pentru mulţi!

Autonomia copilului va creşte o dată cu însuşirea tehnicilor masajului facial şi hrănirii; acestea ajută la tonifierea şi stimularea musculaturii feţei şi implicit la acumularea unui bagaj minim de expresii verbale şi nonverbale.

Trebuie să avem în vedere integrarea acestor copii în colectivităţile normale (grădiniţă, şcoli), formarea profesională nu reprezintă in mijloc în sine, dar este un mijloc de autonomie suplimentară.

Un alt scop al educării terapeutice este acela de a ajuta copilul cu disabilităţi să aibă relaţii armonioase cu familia sau anturajul şi să nu dezvolte relaţii în sens unic protejat, dominat; să înveţe să se privesacă şi să se definească „eu sunt o persoană normală”. Deoarece omul se aseamănă în primul rând, cu toţi ceilalţi oameni, în al doilea rând cu unii oameni şi în al treilea rând cu nici un alt om- prima afirmaţie se referă la aspectele bilogice comune oamenilor, a doua la aspectele culturale şi sociale şi a treia la personalitatea individului uman.

Suntem convinse că această carte va reuşi pe mulţi „să-i dumirească”, oferindu-le şansa responsabilizării actului kinetic şi sperăm că pot atinge, de ce nu?….. performanţele noastre.

…….. dedicăm această carte doamnelor doctor Cristina Fozza şi Mariana Cordun, profesoarele noastre de suflet care, ne-au îndrumat paşii către reeducarea neuro-motorie şi respectiv mânuirea condeiului şi rigorii cercetării ştiinţifice, deschizându-ne poarta spre perfecţiune………….

    Elena Căciulan &  Daniela Stanca